Una sută lei

Eram la grădiniţă. Într-o zi a venit un nene mare cu mustaţă neagră şi stufoasă. Purta o haină ciudată, arăta ca un pinguin mare şi … urât. Nu e o zi ca oricare alta. Azi nu potrivim cuburi, nu învăţăm poezii. Azi vedem scamatorii.

Nenea acela ne arată tot felul de joculeţe care mai de care mai captivante. Cu cărţi de joc, cu biluţe care apar şi dispar, are multe eşarfe colorate pe care le scoate de după mânecă, buchete de flori care ne iau prin surprindere. Face însă şi o scamatorie foarte foarte interesantă. Scoate din buzunarul lui o hârtie de 100 de lei, o rupe în mii de bucăţele şi o bagă în jobenul lui cel negru. Spune apoi nişte cuvinte cam ciudate: hocus-pocus-preparatus-abracadabrus. Zgâlţâie bine pălăria şi scoate din ea, în loc de bucaţele din acei bani, 5 hârtii nou-nouţe şi întregi de 100 de lei. Toată lumea este stupefiată şi aplaudă frenetic.

La ora 13 vine şi mamaie să mă ia de la grădiniţă. Ajung acasă fericită şi mă pun pe treabă, trebuie să îi fac o bucurie.

În timp ce îmi pregătea de mâncare mă strecor în hol, iau din portofel 100 de lei, o pălărie din şifonier şi mă închid în baie. Repede rup banii în multe bucăţele, bag bucăţelele în pălărie, spun graţios formula magică, scutur bine pălăria şi cu emoţie mă uit înăuntru. Am un şoc, nu numai că nu sunt mai mulţi bani, ci încă este hărtia ruptă. Mai încerc o dată, de două ori, de 10 ori, până bate mamaie la uşă, deja stăteam în baie de 20 de minute. Ascund pălăria în coşul de rufe, bag “banii” în buzunar şi ies din baie, apoi ma duc tiptil până pe holul blocului unde arunc resturile la gunoi. Nici până în ziua de azi mamaie nu ştie boacăna pe care am făcut-o.

Am auzit-o vorbind în zilele următoare cum că ori cineva i-a furat nişte bani din geantă, ori i-a pierdut din neatenţie.

Şi-acum zic şi eu… de ce să te duci la grădiniţă şi să înveţi când atunci când ajungi acasă şi pui în aplicare ce ai învăţat nu iese nimic cum trebuie??