Dragă domnule Greiere – scrisoare deschisă

Îţi spun cu o mână pe inima tremurândă şi cealaltă băgată sub perna dulce şi pufoasă, că m-am cam săturat de tine şi de confraţii tăi gălăgioşi şi isterici cât e noaptea de lungă.

De cum se duce soarele somnoros “pe după blocurile gri”, apari tu. Tu şi liota ta de haiduci trubaduri fără astâmpăr. Cum începe lumina să pălească, răsăriţi de prin te miri ce boscheţi staţi voi ascunşi în timpul zilei şi daţi alarma. Parcă-i Apocalipsa, parcă a dat iama în voi primăria cu insecticid, parcă vă bate careva copiii, parcă a venit toamna şi nu mai aveţi ce mânca, parcă “cri cri cri toamnă gri nu credeam c-o să mai vii” – păi hoooo bai nene că e încă vară, n-ar trebui să te lamentezi mai mult când vine frigul şi te duci la furnică să-i ceri un grăunte şi ea să nu-ţi dea? Parcă o faci intenţionat, mă jur!!!

Cred şi eu că refuză aia să-ţi dea de mâncare. Eşti o scursură a societăţii. Nu produci nimic, nu oferi nimic. Stai şi urli ca disperatul cât e noaptea de lungă de parcă ţi-au murit lăudătorii şi trebuie să te-audă o lume întreagă ce frumos cânţi tu. Ba pardon. Cânţi naşpa.

Când te-aud am impresia că mă loveşte careva cu o tigaie peste urechi, având în prealabil şi-un clopot atârnat pe cap. Şi măcar de-aţi cânta şi voi pe rând. Da nu nenicăăăă, voi cântaţi cu toţii deodată, de zici că ai nimerit la vreun ritual de împerechere al animalelor surdo-mute. Nu vă sincronizaţi absolut deloc, cred că ori v-aţi îmbătat dirijorul ori şi-a luat săracul lumea-n cap şi s-a dus să asculte şi el nişte muzică adevărată.

Aşa că băi Cri-Cri-Cri, dragă domnule Greiere, mai lasă-ne că ni s-a acrit de tine. Cânt-o pe-aia cu “tare-s mic şi necăjit” şi pleacă odată în pustiu, că mai vrea şi omu să doarmă. Ăsta e un ultim avertisment, data viitoare vezi că fac plângere direct la poliţie.

Multumesc.

Ruxandra.

(sursă poză: http://www.librariilealexandria.ro)