• HOME
  • La pas
    • Jurnale de calatorie
    • De ştiut prin munţi
    • Alergare
  • Stuff
  • CONTACT

Sunt așa cum sunt

  • HOME
  • La pas
    • Jurnale de calatorie
    • De ştiut prin munţi
    • Alergare
  • Stuff
  • CONTACT
Stuff

Sunt șoim al patriei

written by ruxache 17 March 2010

șoim al patriei laughing prima din dreapta

Nici gând să încep cu rememorarea vremurilor de mult apuse, sau cu nostalgia desenelor animate de la bulgari, iaurtul la borcan sau guma turbo. S-au scris atâtea despre astea încât nu aș face decât să mă repet. Poate că nu m-aș repeta inutil, deși pentru toți, gustul acelor vremuri este aproape același și cumva amintirile prea asemănătoare. Eh, poate o să revin într-o zi cu detaliile alea care mi-au făcut și mie copilăria atât de specială.

Însă răscolind prin sertarul cu amintiri aka punga uriașă cu poze de demult, am dat peste câteva de pe când eram la grădi.

Îmi plăcea la grădi (așa spun acum, că pe-atunci când mă lăsa mamaie acolo plângeam juma de oră încontinuu, până când obosită mă pierdeam printre jucării și alergătură cu ceilalți pitici) și eram printre privilegiații care mergeau la program scurt, de 4 ore deoarece stăteam la bunici.

Da, la grădi era super tare. Îmi aduc aminte în special diminețile de iarnă, când sticlele cu apă caldă din pat (ca să ne încălzim) erau reci de mult, când geamurile aveau flori de gheață pe ele și trezită din somn mă duceam teleghidată la baie unde stăteam 5 minute și moțăiam pe cadă cu mâinile sub robinet. Da, era al naibii de frig. Apoi mă duceam în bucătărie unde eram așezată lângă aragaz, cu babețica la gât și îndopată cu micul dejun. Înfofolită bine, cu căciula mea roz cu moțul atârnând plecam spre grădi. Prin troiene cât mine de mari. Sau de mici.

Da, la grădi chiar era super tare, aranjam cuburi, cântam, desenam, făceam colaje, lipeam chestii, primeam buline albe și buline negre în funcție de comportamentul fiecăruia. Cred că îmi și plăcea de un puști de-acolo. Atât de mult încât am aruncat în toaletă o cutie cu bolduri și-am dat vina pe el ca să primească bulina neagră și să stea la colț.

Mai aveam și o colegă, pe nume Andeea care venea zi de zi cu ciorba la borcan și toată lumea râdea de ea pentru că era mereu rea și bosumflată și nu lăsa pe nimeni să se atingă de jucăriile pe care punea ea mâna de când ajungea acolo.
Cele mai tari momente erau serbările, spuneam poezii și o dată pe an venea și moș Crăciun. Mi-aduc aminte că la o serbare de-asta m-am speriat foarte tare pentru că mie moșul nu-mi mai dădea cadoul odată. În toate pozele am ieșit cu o moaca șocată și plângăreață, uitându-mă după mama în sală încercâd cumva să o întreb de ce nu vine și la mineeeeeeee. A venit până la urmă, chiar la urmă, deoarece eram la sfârșitul alfabetului big grin

Am fost efectiv îndrăgostită de fiecare rochiță pe care am purtat-o. Mai ales aia bleu cu pătrățele și jupă și cea galbenă cu trandafirași cu care știu siguuuuuuuur ca am dormit îmbrăcată cel puțin o dată.

Am avut deasemenea onoarea să devin șoim al patriei. Atunci a avut loc o festivitate impresionantă, aveam cu toții costumașe identice, cu cămășuțe portocalii, cravată și noi fetițele sarafane bleumarin. Și zâmbeam fericiți nici noi nu știam de ce.
Când eram scoși afară la joacă, în curte, ori ne băgam cu totul în groapa cu nisip unde făceam bezele și ne turnam găletușe cu moloz în cap (mda..) ori ne lipeam de gard și suspinam la copiii mai mari care se întorceau de la școală. Cu pampoane și ghiozdane cât casa.

Era frumos la grădi. Mă întreb dacă și acum mai e la fel de frumos.

da da, mă uitam la doamna educatoare în timp ce spuneam poezia. deși o știam ”ca pe apă” trebuia să am confirmarea. Nu aveam voie să greșesc tocmai atunci. nu nu

eu sunt a doua din dreapta, cu băsmăluță neagră, iar puștiul din mijloc, cel cu pălărie deschisă la culoare, era ăla pe care îl chinuiam laughing cel mai probabil aici așteptam semnalul doamnei educatoare pentru ceea ce avea să urmeze laughing

aici sunt pe rândul din mijloc, a 5-a din stânga, aia tunsă bearcă laughing ca de obicei eram anapoda față de ceilalți

daaaaa, rochița mea preferată cu trandafirași. și pantofiorii roșii despre care credeam că au puteri magice ca cei ai lui Dorothy. din când în când băteam din călcâie și-mi doream ceva. cred că a și funcționat de câteva ori

aici sunt a doua din stânga. ca de obicei, mă preocupa pe mine ceva laughing



sincer, aveam cele mai mișto ghetuțe roz din cartier și de la grădi. eram pe trend big grin

6 Comentarii
0
Facebook Twitter Google + Pinterest
ruxache

previous post
Ski la Straja – Kamikaze
next post
Munţii Baiului şi spirala integrării unde se poate

Recomandari

zzzzzz zzzzzz zzzzzzzzz

23 November 2013

Vecinii mei vor să mă omoare

20 November 2013

Alfabetizare sau analfabetizare? Ghid de exprimare

22 September 2010

Una de prin trenuri

23 November 2021

Necunoscuții din copilărie

21 November 2009

6 comentarii

Turela 17 March 2010 at 11:43 am

Ce frumooooooooos!

Reply
George 17 March 2010 at 1:34 pm

“Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum”.

happy

Reply
ruxache 17 March 2010 at 4:26 pm

hehe, ce le stie george laughing

Reply
Cristina 18 March 2010 at 2:56 pm

Ai plâns la gradiniţă numai din cauza lui Oana. Într-un an de Moş Crăciun pentru ca nu ai fost cuminte te-am pâcălit că nu primeşti cadou şi te-ai uitat disperată la mine toată sebarea. Pâna la urmă ai primit cadoul care era pus special ultimul in sacul lui Moş Crăciun.Ce să faci aşa sunt părinţii câteodată vitregi.

Reply
ruxache 18 March 2010 at 4:02 pm

vaaaai, ce oameni laughing pana in ziua de azi am crezut ca am primit cadoul la sfarsit pentru ca erau date in ordine alfabetica. bineeeeeee

Reply
Mah 18 March 2010 at 5:31 pm

wow..tare rochitza cu trandafirasi. eu am impresia ca nu te-ai schimbat deloc big grin

Reply

Lasa un comentariu Anuleaza raspuns

The journey of a thousand miles begins with a single step - Lao Tzu

Pagina de facebook

Facebook Pagelike Widget

COMENTARII RECENTE

  • Eu şi sunetele | meetSun.ro on Dragă domnule Greiere – scrisoare deschisă
  • Acele Morarului | meetSun.ro on Am ajuns. Pe Acele Morarului
  • Despot on Primul cap de coardă – Valea Bujorilor și Colții Morarului
  • Cristian on Valea Seaca a Caraimanului şi Brâna Portiţei
  • Cristian on Valea Seaca a Caraimanului şi Brâna Portiţei
  • Facebook
  • Instagram

@2021 - Ruxache.ro - Toate drepturile rezervate. Întregul conţinut al acestui site este supus protecţiei dreptului de autor. Toate drepturile rezervate. Conţinutul acestui site nu poate fi copiat, afişat, descărcat, distribuit, modificat, reprodus, republicat sau retransmis, fără acordul autorului (Ruxandra Tanase). Textele sau documentele conţinute de acest site, sau oricare pasaj din acesta, nu poate fi distribuit prin nici un fel de mijloc electronic sau prin alte mijloace de stocare, nu se pot crea sau deriva lucrări ştiinţifice sau de orice natură pe baza unor imaginilor, textelor sau documentelor de pe acest site, fără consimţamântul expres, în scris, al autorului. Citiţi aici Legea drepturilor de autor


Back To Top