Aş putea spune că voinţa şi ambiţia fac parte din caracterul meu. Mereu am fost aşa. Mă ambiţionam să termin toate cele 300 de integrale pentru mate de pe-o zi pe alta şi să-mi rămână timp să mă uit şi la Bundy sau MASH, mă ambiţionez să fac 6 ture de parc deşi simt că-mi cad picioarele şi nu mai am aer să respir şi apoi să mai fiu în stare să ies şi la o bere/suc prin vreun bar, fac mereu tot posibilul să demonstrez oricui şi oricând că am dreptate (mai ales atunci când chiar am, şi de cele mai multe ori instinctul şi logica nu mă înşeală), am ţinut morţiş să învăţ pe de rost vreo 2 poate 3 scrisori de-ale lui Eminescu (cînd nici nu era nevoie, am vrut numai să îmi arăt mie că pot), m-am convins că sunt în stare să învăţ să cânt singură la chitară (numai că sunt atât de emotivă la capitolul ăsta încât tac melc atunci când e cazul şi flutur din gene cum că nuş) şi evident lista poate continua muuuult şi bine.
Însă un lucru nu am fost în stare să fac. Să mă las de fumat. Fumez de pe la vreo 17-18 ani (pe vremea aia nu îmi cumpăram ţigări, trăgeam câte un fum de pe la colegele mai şmechere) şi de atunci şi până acum (trecut-au anii ohohoooo) cred că m-am lăsat de cel puţin 5 ori. Câte 3 luni, câte 2 sâptâmâni, câte juma de an (timp în care, da, nu am fumat deloc).
Apoi… hai dă-mi şi mie o tigară, încă una, şi-încă una până când mi-am reluat obiceiul. De câte ori nu am spus: de maine/azi/acum nu mai fumez… e ultima ţigară… numai eu ştiu. Şi mereu a fost ultima înainte de următoarea. Din categoria: jur că nu se mai întâmplă până data viitoare.
Nu ştiu ce s-a întâmplat acum, dar sunt (iarăşi) decisă să mă las definitiv.
Cred însă că acum este prima dată când mă las de ţigări “uite-aşa”, nu pentru că îmi spune asta cineva, nu pentru că trebuie, nu pentru că îmi miros hainele sau că sunt scumpe, nu pentru că “dăunează grav sănătăţii”. Nu. Mă las pur şi simplu, că aşa am eu chef. Dacă e să caut motivaţii găsesc mii. Din păcate niciuna nu a fost până acum suficient de puternică încât să mă facă să nu mă reapuc.
Sper ca asta cu “mă las de ţigări pentru că pot” să fie mai a dracu decât toate celelalte.
Eh, şi oricât de şmecheră sunt eu în ale ambiţiei şi voinţei, pentru început am nevoie de un ajutor. Aşa că am apelat la plasturi şi funcţionează. Mă rog, cred că e şi autosugestie pe undeva pe-acolo.
Să vedem acum cât o să mă şi ţină.
Însă de azi (iarăşi) mă declar nefumătoare. Chiar mă domină pe mine un viciu? Refuz să cred asta, aşa că îi declar război. Care pe care? Acu-i acu!!
16 comentarii
Yupiii!!! Bravoo si muuulta bafta!
..mai vorbim
asa m’am lasat si eu
merge!
Fain motivul … singurul acceptabil de altfel
Citind articolul tau mi-am adus aminte de-o vorba.. mai exact ma refer la faza :”Şi mereu a fost ultima înainte de următoarea”.. si uite vorba:
7 lei
Poimaine se implinesc 2 zile de cand nu am mancat.. ma ajuti si pe mine cu niste bani?
Vei razbi fumatul.. insa ieri am vazut, in timp ce eram prin gara, niste tigari ieftine.. tigarile Matrix.. mai ieftine decat carpatiu
felicitari!
Parca Mark Twain spunea “Nu ii inteleg pe cei ce spun ca e greu sa te lasi de fumat, eu m-am lasat de vreo 50 de ori”
Sper sa nu fie si la tine cazul.
multam de incurajari. singura problema e ca mie imi place sa fumez
in rest duca-se 
Eu iti sugerez sa te lasi si de cafea. Sa o inlocuiesti cu ceaiul verde. Te va ajuta mult asta. E vb ca asociezi gustul cafelei cu gustul tutunului. Si daca ai in cap si alte astfel de asociatii, e bine ori sa renunti, aro sa inlocuiesti tigarea cu un pahar de apa. Ca sa ai ce face cu mainile.
O sa te simti mult mai stapana pe creierul tau, si pe reusitele tale, abia dupa cateva luni.
Iar daca te apuci pentru ca “iti place”, fii sigura ca asta este o minciuna a mintii tale dependente, fata de tine insuti.
O sa fie foarte bine! Succes! Ajuta-i si pe altii.
hihi Georgiana, cafea nu beau
Eu nu vreu sa ma las de fumat, pentru ca sigur as pierde pariul cu mine…
Hey
Ai un blog superb! Sa inteleg ca acum esti nefumatoare? 
De curiozitate te intreb. Toate cele bune!
@ Andreea: Multumesc! Nefumatoare? Mai mult sau mai putin
Pentru mine fumatul a reprezentat cea mai mare pierdere de timp, si mi-am dat seama numai dupa ce am refuzat sa fumez. Deodata am avut timp la dispozitie, caci nu ma mai gandeam la tigari, cel putin nu fiecare secunda, apoi ora, apoi zi, si in fine zeci de ani. Cand fumam amestecam totul cu fum de tigara pentru ca parte din minte imi era la fumat, la cumparat tigari, la avea chibrite, brichete, lupa si soare,la film, la masa de pranz, chiar visand din cand in cand: era de neacceptat sa continui.
Din fericire peisajul social s-a schimbat mult, si fumatul a devenit mult mai rar. Ma surprind cateodata tusind, numai ca sa imi dau seama ca tocmai miros ceva fum de tigara, de la o locatie nedeterminata, dar destul sa m afaca sa tusesc, in mod reflex. De aceea numim tutunul “Iarba Dracului”. Nu am prieteni care fumeaza, si nu ma amestec cu cei care insista sa fumez, oferindu-mi, si apoi aratandu-se usor ofensati, cand refuz: Daca vor sa se afume, cu toate consecintele nefaste, e treaba lor, eu cred ca sant deja prea multe mutive pe lume, si chiar din ce in ce mai multe, pentru a scurta viata, si a o face neplacuta cu tot felul de substante toxice care ne inundeaza: Nu poti sa manaci un peste prins in mislocul oceanului fara sa fi expus la nivele foarte mari de mercur (care exista si in tigare, printre multe altele.)
Cea mai vitala activitate pe care trebuie sa o intretinem ca sa traim, respiratia e clar ca avem nevoie sa respiram aer cat mai curat, sa ne marim capacitatea toracica prin activitati in aer liber, sa invatam sa respiram abdominal, si sa continuam asa cat putem de mult, in mod constient.
Sant convins ca mi-a fost mai usor sa invat sa merg, decat sa nu mai pun tigara in gura.
Stiu ca fiecare zi sant divortat de fumat.
Sper sa fi ex-fumatoare la momentul cand citesti acest mesaj. Eu am sarbatorit doua decade. Aaaa, inca ceva: buzunarele au devenit mai grele, dupa ce m-am lasat de fumat, cu economiile facute, probabil in jur de una suta mii sloti.
Toate Bune aa se-adune,
George.
@George: La cat mai multe decade fara tigara
si felictari pentru reusita. Eu inca trag de viciul asta. Greu al darcu 
Sper sa reusesc la un moment dat (cat mai curand). Este extrem de greu cand toti in jurul tau fumeaza (inclusiv acasa), dar usor usor o sa le inving 
Multumesc de uraturi.
Viata, imi pare, este ca o rascruce de drumuri, o intersectie, un centru al unui corp mai mult sau mai putin perfect: tot ceea ce facem in viata, cu sau fara voia noastra este o decizie facuta la intersectie…De la gandul aceeptat, la cel respins care nu apuca sa “vada fructul dorintei” santem un ghem de decizii care se deruleaza pe parchet, pus in miscare de joaca unei pisicute jucause. Imi aduc aminte de unul dintre cele mai comice filme “The Party” cu Peter Sellers: Nu conteaza cand, sau de cate ori l-am vazut, il apreciez de fiecare data, ca prima oara. Este o exagarare a principiului intersectiei si a deciziilor facute in pripa la furca din drum. Nu exista greseala la intersectie: Este doar o decizie.
Cand la rascruce imagineaza locul unde va ateriza pasul urmator, si apoi urmatorul.
Toate bune sa se-adune.
George.