Gogol Bordello a rupt scena la Bucureşti

Deci da, aş vrea să încep cumva explodând în cuvinte de laudă şi fascinaţie. Numai că orice aş spune nu poate ajunge să descrie concertul Gogol Bordello de aseară de la Teatrul de vară din Herăstrău. Pur şi simplu ameţitor.
Aşadar, Gogol Bordello concertează iarăşi în România, din câte am înţeles este a treia oară şi evident au promis că vor reveni.
Nişte “ţigani” simpatici (deşi numai Eugene Hutz – solistul, se pare că face parte din această etnie), îmbrăcaţi vesel şi colorat, care timp de 2 ore au dus publicul la extaz şi au făcut un show.. cum să spun, citând tabloidele româneşti: absolut incendiar.
Seara a început cu Taraful Haiducilor. Vreo 10 oameni pe scenă. Cu viori, acordeon, contrabas, fluier, CLARINET!!!, ţambal şi puradei care se plimbau nestingheriţi pe scenă în treninguri adiddas. Lăutari în adevăratul sens al cuvântului, cu cămăşi apretate, cu pielea tuciurie şi unii dintre ei fără … dinţi în gură, au reuşit să ridice în picioare 2000 de tineri şi să fie aplaudaţi minute în şir, la sfârşitul prestaţiei. S-au distrat ca la nuntă, au ţopăit, au făcut gesturi obscene (ah moşulică ăla cu burta lui) şi ne-au fascinat pe toţi cu pofta şi pasiunea cu care cântă, ca nişte adevăraţi profesionişti (care de cât s-au plimbat şi au concertat prin lume au uitat şi să “vorbeşte româneşte” ).
Buuuun. Şi acum să înceapă nebunia. După ce s-au adunat de prin public (au fost şi ei spectatori la Taraful Haiducilor) şi au făcut ultimile retuşuri, Gogol Bordello au apărut pe scenă cu acordeon, vioară, 2 animatoare care efectiv au “rupt în două” audienţa şi cu un Eugene Hutz atât de plin de energie şi de agitat încât nimeni nu a mai putut sta jos. A aruncat de colo-colo cu stativul pentru microfon, a baut vin roşu, a înnebunit publicul la “Start wearin purple”, “Mishto” şi aşa mai departe, a alergat dintr-o parte în alta a a scenei aproape încontinuu şi a dansat şi cântat parcă până la epuizare. În mijlocul concertului a picat sunetul, numai că nu s-a prins prea multă lume de asta, deoarece, haiosul solist a ştiut să improvizeze şi a luat o găleată de metal pe care a pus-o pe microfon şi în care a început să bată un ritm şi să se prostească într-un mod ce părea CLAR regizat, până când s-au rezolvat problemele.
S-au lăsat aşteptaţi la bis mai bine de 10 minute timp în care s-a urlat, fluierat, scandat “Gogol!! Gogol!!”, s-a bătut în scaune. Iar în momentul în care au reapărut pe scenă părea că se dărâmă cu totul teatrul de vară la ce ţipete au fost. Eugene a început apoi ultima parte a show-lui cu piesa “Madagascar”, pocind într-un stil absolut delicios cuvintele în limba română, chemând pe scenă Taraful Haiducilor cu care au cântat în jur de 10 minute (poate mai bine) piesa Mishto. Un sfârşit apoteotic, demn de o trupă de nivel mondial.
Şi când te uiţi la ei nu vezi decât nişte ţigani îmbrăcaţi într-un stil total caraghios (dar care îi caracterizează şi îi face atât de speciali) dar care cântă şi se distrează pe scenă cu o pasiune şi nebunie ieşită din comun. Asta înseamnă să îţi placă ceea ce faci şi să o faci perfect. Asta înseamnă Gogol Bordello. Fericire. Nebunie. Extaz. Libertate. Şi nu sunt subiectivă.