• HOME
  • La pas
    • Jurnale de calatorie
    • De ştiut prin munţi
    • Alergare
  • Stuff
  • CONTACT

Sunt așa cum sunt

  • HOME
  • La pas
    • Jurnale de calatorie
    • De ştiut prin munţi
    • Alergare
  • Stuff
  • CONTACT
Stuff

Cu teatru sau fără

written by ruxache 9 February 2010

Am fost zilele trecute la o avanpremieră la Teatrul de Revistă, şi anume piesa Fantasmagorie. Piesă jucată (pantomimată mai mult) de 4 tineri actori (3 basarabeni şi un român), sub aripa marelui Dan Puric. Care Dan Puric a ţinut şi un fel de cuvântare înante de începerea propriu-zisă a piesei.
Acu nu-s eu vreun mic/mare critic de teatru, nu am intenţia să devin vreodată, sau să mă apropii cumva de acest domeniu. Sunt numai spectator, mi-ar fi plăcut să fiu şi pe scenă.
Însă câteva aspecte m-au şocat. Şi nu erau legate de piesa în sine, cât de reacţia cel puţin ciudată a publicului. Care public, cel puţin teoretic, ar trebui să rezoneze într-un fel sau altul cu ceea ce se întâmplă pe scenă, să înţeleagă, să simtă, să reacţioneze în ton cu mesajul transmis, să fie acolo pentru că iubeşte teatrul.. nu din întâmplare/lipsă de ocupaţie sau pentru că e cool să mergi o data pe săptămână la un spectacol care nu conţine beat-uri de-ţi sparg urechile, piţi şi alte cele.
Buuuun. Ce-am observat? Păi se râde în hohote la auzul unor cuvinte precum schizofrenic sau cretin sau la idei dureroase spuse într-o manieră ironică. Dan Puric ăsta chiar încerca să transmită un mesaj, să deschidă nişte ochi, nişte inimi. Publicul se hăhăia exact atunci când nu era cazul, iar când omul ăla exprima o subtilitate care ar fi trebuit să aducă un zâmbet amărui în colţul gurii, publicul rămânea inert în aşteptarea unei glume sau a vreunui giumbuşluc.
Şi începe piesa. Tragi-comic aş putea spune, plină de mesaje interesante, de situaţii amuzante dar nu caraghioase, o piesă care ar fi trebuit să aibe un altfel de impact.. zic eu. Însă publicul râdea în hohote. Era de râs, dar nu la modul ăsta..
Îmi povestea Claudia că a fost acum ceva ani la o piesă de teatru la Cassandra, unde jucau viitori şi proaspeţi absolvenţi. Şi era o piesă despre al II-lea Război Mondial, cu nişte Hitleri, evrei, nazişti şi altele de genul (nicidecum comedie). Şi cică la un moment dat, un personal îşi suflecă haina, lasă mâna inertă pe masă şi începe să spună cu disperare nişte cifre. Ce făcea audienţa în timpul ăsta? Păi era un râs general.
Deci, oare ce le lipseşte oamenilor din această categorie tristă? Cultura generală? Bunul simţ? Nu vreau să generalizez, Doamne fereşte. Dar dacă şi la teatru am ajuns să mergem ca să ne hăhăim aiurea eu emigrez. Pe bune.

5 Comentarii
0
Facebook Twitter Google + Pinterest
ruxache

previous post
Curmatura – Refugiul Ascutit – Piatra Craiului și prognozele meteo
next post
La ski în Bansko

Recomandari

Să agățăm agățare. Sau cum sa fii îngrozitor de prost.

20 November 2013

Toaleta magică

26 November 2021

Peşti. Pe bune dacă înţeleg

20 May 2010

In loc de un an nou, bla bla bla

6 January 2010

Consult la ortopedie – sau ţara lui peşte prăjit

20 August 2009

5 comentarii

Ivcelnaiv 9 February 2010 at 5:07 pm

Liberté, égalité, naïveté
—
Un om căra în spate
Un dram de naivitate.
http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/

Reply
George 9 February 2010 at 5:24 pm

laughing Exagerezi…

Reply
ruxache 9 February 2010 at 5:27 pm

normal ca exagerez, insa nu generalizez. e totusi trist happy

Reply
Georgiana M 11 February 2010 at 9:17 am

Uneori este vorba de incultura, alteori poate, de dorinta de evadare ditr-o viata tampita. Toate astea il fac pe bietul om, sa rada si de umbra sa.

Reply
Mah 17 February 2010 at 4:05 pm

oamenii au nevoie sa rada, am fost si eu la o piesa in care aparea chiar Dan Puric asta. la inceput am zis ca sunt eu ciutat…oamenii radeau si radeau..eu nimic..in fine, nu e vorba neaparat de incultura aici.

Ca sa apreciezi gradul de incultura nu e suficient sa fii (un) simplu spectator; hai ca deja imi dau lacrimile happy

Reply

Lasa un comentariu Anuleaza raspuns

The journey of a thousand miles begins with a single step - Lao Tzu

Pagina de facebook

Facebook Pagelike Widget

COMENTARII RECENTE

  • Eu şi sunetele | meetSun.ro on Dragă domnule Greiere – scrisoare deschisă
  • Acele Morarului | meetSun.ro on Am ajuns. Pe Acele Morarului
  • Despot on Primul cap de coardă – Valea Bujorilor și Colții Morarului
  • Cristian on Valea Seaca a Caraimanului şi Brâna Portiţei
  • Cristian on Valea Seaca a Caraimanului şi Brâna Portiţei
  • Facebook
  • Instagram

@2021 - Ruxache.ro - Toate drepturile rezervate. Întregul conţinut al acestui site este supus protecţiei dreptului de autor. Toate drepturile rezervate. Conţinutul acestui site nu poate fi copiat, afişat, descărcat, distribuit, modificat, reprodus, republicat sau retransmis, fără acordul autorului (Ruxandra Tanase). Textele sau documentele conţinute de acest site, sau oricare pasaj din acesta, nu poate fi distribuit prin nici un fel de mijloc electronic sau prin alte mijloace de stocare, nu se pot crea sau deriva lucrări ştiinţifice sau de orice natură pe baza unor imaginilor, textelor sau documentelor de pe acest site, fără consimţamântul expres, în scris, al autorului. Citiţi aici Legea drepturilor de autor


Back To Top