Cifre şi clipe la sfârşit de an

Câte am început? Câte am terminat? Nimeni nu ştie. Nici măcar eu, cea care le-a trăit, iubit, simţit, privit sau părăsit..A fost un vârtej care m-a tras cu el unde a dorit, purtându-mi sufletul prin mii şi mii de stări ce au lovit orbeşte în borduri, în ziduri de cărămidă verde, rupând şi transformând în flori de colţ fiecare revărsare ascuţită a mormanului de carne şi ochi întâlnit la fiecare pas; iar alteori m-au lăsat uimită de minunile mici şi nebune pe care le-am îmbrăţişat cu nesaţ.

34 de week-end-uri petrecute în munţii dragi, peste poteci verzi, albe, arămii, uitând de oraşe şi oameni, cu flori gingaşe adormite în scorburi, cu fulgi perfecţi ce-au căzut pe ochi şi pleoape, cu furtuni sălbatice şi trăznete ce-au brăzdat lumea şi au zguduit inimile, cu corturi puse la întâmplarea călătoriei, cu văi de abrupt şi mâna netremurândă pe stânca uscată, sau rece, sau udă de ploi şi nămeţi. Câte întâmplări, căte vise trăite acolo sus în nesfârşirea de stânci şi creste, câţi oameni întâlniţi, frumoşi şi verzi şi nebuni şi calzi şi buni, câte poteci străbătute cu rucsac greu şi gâfâind şi câtă fericire a putut să încapă în inimi când am reuşit împreună să atingem vărfuri, să colindăm printre brazi, prin soare, vânt, ceţuri sau viscol. 17 întâlniri cu Bucegii dragi pe abrupt şi printre capre negre, 5 în cetatea Craiului, 4 în semeţul Făgăraş, mare şi de temut, de 2 ori printre lacurile Retezatului, o dată în fratele Parâng şi altă dată printre cataractele din Latoriţei, o dată prin misteriosul Ceahlău, o dată de-un Paşte în liniştea din Piatra Mare şi apoi prin pustiul din Ciucaş şi apoi pe dealurile Sighişoarei.
De 2 ori mi-au îngheţat picioarele în mare, dar de alte 2 ori m-am bălăcit mai tare ca un copil mic, şi încă o dată m-am mozolit în apa canalului Ara.
Am petrecut în jur de 2000 de minute prin metrouri şi din fericire cu mult mai puţine autobuz. Trenul nu îl mai pun la socoteală…
Mi-e şi frică să calculez câte ore am pierdut sau petrecut în faţa unui monitor, altui monitor, unui alt televizor.

Şi-ar mai fi şi alte cifre.. dar clipele sunt mai dese şi mai vii.

Mulţumesc, că în anul ce începe să se încheie am iubit cu sufletul şi nu cu ochii, mulţumesc pentru Gogol Bordello şi IAMX dar şi pentru timpanele zgâriate de manele, pentru floarea soarelui pe care am primit-o de ziua mea, pentru palmele trase din toate părţile când mă aşteptam mai puţin, pentru prietenii care au venit şi pentru cei care au plecat fără să spună nimic, pentru visele care s-au împlinit şi visele care s-au făcut mii şi mii de bucăţele în faţa ochilor mei, pentru şuturile primite în fund şi mâinile care m-au ajutat să mă ridic, pentru minunăţiile de munţi pe care i-am admirat cu ochii holbaţi de neastâmpăr, pentru seara aia, pentru ochii ăia, pentru că eşti o barbă, pentru Croaţia şi creierii storşi de informaţii, pentru frumosul meu locşor de pe net, pentru fotografiile în care ne-am strâmbat şi am sărit ca nişte nebuni, pentru coarda aruncată atunci când stăteam suspendată aproape atârnând în gol, pentru parcul pe-nserat, pentru Fight Club la 4 dimineaţa, pentru mistreţul galben, pentru suuuuuper chitara la care încă nu mă încumet să învăţ, pentru ghindă şi sâmburii care noaptea dorm, pentru isteriile trecute cu vederea, pentru dimineţile în care m-a trezit cu un pupic dar şi pentru cele în care a tras de mine cu zecile de minute, pentru că am putut să uit, apoi să iert, apoi iar să uit şi într-un final să las lucrurile să-şi urmeze cursul, firesc sau nefiresc cum e, babelor care m-au umplut de nervi prin autobuze/gări/oraşe, mulţumesc că am reuşit să nu mai citesc horoscopul şi să nu mă mai uit atâta la televizor, pentru Braşov în miez de noapte, pentru mărturisiri amuzante şi nemeritate, pentru Trei, pentru afinele negre, pentru secretele uitate, pentru Minicipal, pentru jurnalul lui Kurt , pentru don Quijote şi adidaşii topiţi, pentru toţi şi pentru toate care au umplut un 2009.

Clipe moi, clipe reci, unele mai calde sau mai diforme decât altele, clipe pe care nu le-am vrut, le-am negat, le-am vrut aruncate în colţul unor amintiri pentru tocat mărunt, clipe aiurea ameţite de fericire, clipe de pus de-o parte în cutiuţa cu comori, clipe cu lacrimi, altele cu zâmbete verzi, clipe rostogolite pe obrajii roşii, picurând în timpul meu, clipe de dor, de linişte, de emoţii amorţite în primul cuvânt rostit, clipe din dimineţi cu miros de cafea şi scăldate în soare de dumincă, clipe pline de culori, curcubee peste curcubee cocoţate în suflet.
Şi vine un alt Crăciun, moale şi pufos şi alb ca zăpada, vine un alt an nou, timid şi cu vise mari. Cu grijă şi răbdare vom repeta greşelile care ne sunt dragi şi-om atinge alte vârfuri mai înalte. De care vrea fiecare.

Sărbători fericite!