Peşti. Pe bune dacă înţeleg

Zilele trecute îmi povestea mama despre o colegă de-a ei de serviciu care pe lângă cele 2 mâţe simpatice şi isterice, are acasă şi un acvariu cu peşti. În care dragele pisici mai plonjează din când în când.

Şi-am stat şi m-am gândit şi m-am întrebat care ar fi totuşi logica deţinerii lor. A lor a peştilor bineînţeles. Când eram mică avut şi eu peşti. Dar pentru perioade scurte. Cred (sigur) că mă plictiseau. Poate că unii mi-ar spune că sunt ignorantă şi că nu văd, simt frumuseţea candidă şi naivă a peştilor, nu pot străbate dincolo de unduitul apei în acvariu şi dansul aripioarelor străvezii dimpreună cu plantele scufundate, care te poartă în altă lume atunci când le priveşti, nu pot simţi beneficiile fantastice aduse de plimbatul peştişorilor prin apa lină, care te calmează şi te transpune pentru câteva clipe într-o lume mai frumoasă. Bullshit!!!

De ce să ţii băh nene peşti? Ca să ce?
Animalul de companie (în cazul ăsta peştele) e ca să comunici cu el. Când mai văd pe câte unu că stă de vorbă cu acvariul îmi vine să-mi iau câmpii. Peştele ăla înoată toată ziua ca prostu printr-un acvariu cât un televizor având impresia că înoată printr-o mare baltă minunată. Asta pentru că nu are o memorie mai mare de 30 de secunde. Şi tu stai şi te holbezi la acvariu, baţi în el cu unghia, având impresia că ăla o să realizeze ce se întâmplă?
(mda, ăsta poate să fie un avantaj, câinele sau pisica or să ţină minte întotdeauna când ai venit beat acasă şi în loc să le dai să mănânce i-ai scos pe balcon şi i-ai închis acolo….

Ce îi poţi comunica unui peşte?
Nu neg, există şi peşti extrem de frumoşi, coloraţi absolut surprinzător, dar al căror loc este în ocean, nu în acvariul vreunuia.

Şi-acum revenind, de unde până unde acvariul este decoraţiune înterioară? Adică pui un bol cu apă prin care înoată nişte chestii colorate şi gata, eşti feng şui, “lumina o să vină la tine” şi casa ta e deodată un loc mai primitor..

Pe bune dacă pot să înţeleg de ce să ţii peşti în casă. În casă?!!! Probabil că unii mi-ar spune că am o perspectivă limitată şi nu sunt capabilă să văd dincolo de nişte apă, nişte bălării şi de un aranjament frumos. Pe Andrei de exemplu îl înţeleg de ce ţine peşti. Vrea să vadă dacă poate construi un ecosistem (asta zice el). Dar în rest? Ce poate să-i ofere un peşte? Sau ce poţi tu să-i oferi lui? Ce poate să fie aşa de fabulos în a avea nuş câte sute de litri de apă (sau fie, mai puţin) pe peretele din dormitor sau sufragerie. Dacă dă vreun cutremur şi ţi se împrăştie graţioasele înotătoare prin toată casa?

Un amic de-al surorii mele are ca animale de companie 2 gândaci. Şi nu orice fel de gândaci..nuuuuu, gândaci tropicali. Negri şi urâţi şi probabil că şi mirositori. Şi pe care îi scoate cu el la plimbare într-o cutiuţă transparentă.

Şi nu, să nu aud că nuş care ţine în casă un porc, că altu ţine şerpi sau pui de crocodil. Că alea sunt excepţii şi pot să înţeleg că mulţi sunt duşi cu pluta. Dar peştii sunt la modă, are toată lumea.

Eu rămân totuşi la Kiru, Fifi, Fofo şi (sper) Fiona. Dar despre ei şi despre animăluţele avute de-a lungul timpului, altă dată.

LE: ca să înteleagă toată lumea: NU m-am luat de acvaristică si nici de cei care au facut din deținerea peștilor o pasiune (pentru că nu-s tâmpită și stiu cât de greu se întreține un acvariu). Mi-am exprimat un punct de vedere subiectiv față de deținerea peștilor ca: animale de companie, ornament sau pentru că “e la modă”. Exact așa, cum iși ia Paris Hilton un cățel, îl vopsește roz, iese cu el la plimbare, și dacă o întrebi dacă e mascul sau femelă habar nu are.