Încercarea de a rememora ture de asta vară începe să fie sortită eșecului. Detaliile se pierd, ba chiar și pozele parcă încep să fie tot mai rătăcite. Așa că după ce am scormonit bine de tot prin calculator, am găsit una alta despre o ieșire scurtă dar simpatică și cu un iz subțirel de cățărat.
Tura asta (eh, mult spus, mai degrabă ieșirea asta rapidă și tare scurtă) s-a desfășurat undeva pe la sfârșitul lui august și se poate simplifica foarte ușor în câteva cuvinte: ambuteiaj Comarnic vreo 2 ore jumate, grădinița la cocoț, frigul naibii.
Cum spuneam, am stat atât de mult în trafic la dus, că am reușit să ajungem în Sinaia pe la ora 12. După ce ne-am învârtit ca niște curci bezmetice, în cautarea unui loc de parcare (apropo, toate spațiile unde ar putea încăpea o mașină în Sinaia, sunt cu plată, chit că stai 30 de secunde sau o zi întreagă), căci trebuia să ne oprim la un supermarket să luăm ceva de băut și mâncat. Apoi ne-am mai învârtit un pic și în cautarea locului de cățărat. Păcat că nu ne-a dat prin cap să ne ghidăm după urlete. Dar cine putea să știe peste ce vom da.
Căci în zona cu pricina era o școala de alpinism sau ce-o fi fost, habar nu avem. Dar cred că erau cel puțin 50-60 de copii de 12-14 ani care alergau, țipau, behăiau și nu în ultimul rând, ascultau muzică underground. Aproape manele, doar că mai nașpa.
Am stat și-am analizat situația tare neplăcută și după ce am scos și-am băgat echipamentul al loc de vreo 3 ori, am făcut cale întoarsă și am plecat spre alt loc de cocoțat. Loc unde era frigul naibii și bătea un vânt de ne lua pe sus. Dar am reușit într-un final să ne întindem un pic oasele pe stâncă și am plecat astfel acasă suficient de mulțumiți 
