Prin Baiului cu bicicleta

15-16 septembrie 2007

Cu Mihai și Ștefan.
Am cărat ca proștii biclele în spate pe pârtia din Azuga. Că deh, noi vrem să parcurgem munții Baiului cu bicicleta.
Și da-i și împinge la ele de-am ajuns sus rupți de oboseală, ca după 3 zile intense pe munte.
Bicicelta mea de pe atunci era una împrumutată, de la Lavinia. Și-avea o șa care mi-a rupt efectiv fundul. În zadar toate încercările mele de a o face mai ”așezabilă”. Nici cu fular nu a mers, nici cu căciulă. Am parcurs muntele ăsta mic și frumos, ne-am speriat de niște vaci crezând că sunt urși, Mihai a luat o trântă ca în filme, a zburat efectiv cu tot cu biclă, ne-am întâlnit cu niște neni care făceau și ei același traseu numai că în sens invers. Iar vântul.. of Doamne.. vântul ăla in ce hal bătea.. era să mă doboare de câteva ori.
Coborârea spre Comarnic este magnifică. Și poate că ar fi fost și mai magnifică dacă ăla era planul nostru (de fapt am fi vrut să ajungem în Posada) și dacă nu rămâneam blocați cu bicicletele în niște noroaie ce mie îmi ajungeau până la gleznă de-mi rămâneau adidașii înfipți acolo.
Cu timpul mi-am luat altă biclă și am tras și eu niște căzături demne de camera de râs. E un risc asumat