La sfârșit de 2010 – La mulți ani!

 (sursa: http://www.ridesmart.com/)

Nu îmi explic cum ai reuşit să mi te strecori. Până mai ieri ne rostogoleam printr-un timp care se scurgea alene. Acum, acelaşi timp îmi scapă printre degete şi fuge cât îl ţin picioarele către altă zi, altă zi, altă zi..
Te-ai furişat ca o pisică după tomberoanele din curtea din dos, in zilele reci şi goale de toamnă, în căutarea unui loc călduţ pe veranda unei bucătării cu geamul aburit. Și odată ajunsă acolo, mâța plictisită lipeşte nasul umed de fereastră, mijeşte ochii şi cere înăuntru.
Încet dar sigur ţi-ai găsit un prag pe care să te ridici şi să-mi zâmbeşti ştrengăreşte fără să mai pot ajunge la tine şi să te dau jos de acolo în şuturi. Astfel încât n-am avut de ales şi am prins un alt drum, alaturi de ea, de liniste.

A fost un an tulburător și incredibil de bogat. În clipe, oameni, cuvinte, gânduri și trăiri. Bogat în întâmplări care m-au schimbat puțin câte puțin. Și cumva, îmi pare tare rau când spun că a fost. Cumva mi-aș dori să tot continue. Clipele de fericire nu le-am mai numărat pe degetele de la o mână șuie. Am fost nevoită să găsesc degetele altor mâini, multe mâini, pentru a-mi socoti nu clipele, zilele întregi de fericire.

Oameni au fost mulți, frumoși, veseli, calzi, aspri, nebuni, zăpăciți, albaștri, cu poftă de viață și de călătorii, cu idei trăsnite și gânduri colorate în curcubeu. Mi-au zgândărit inima în cele mai nebănuite moduri și mi-au mâzgălit pereții camerei cu câte un strop din ei.

Iar locurile pe care le-am întâlnit, pășind alături de ei sunt poezie. Oricât de mult aș vrea să pot arăta prin ”condei” sau prin fotografii minunile privite în cele 12 luni de-un ochi verde și mic, mi-este imposibil. Ca să înțelegi și să simți ca mine, trebuie să mergi acolo, altfel nu se poate, altfel sunt vorbe în vânt care se pierd în secunda în care rândurile au fost citite.

Iar noi, ăștia nebuni, o să ne întoarcem acolo și în 2011, pentru că nu ne poate sta în cale nici un revelion, nici un viscol, nici căldura aia înăbușitoare, nici cățeii de la stâne, nici trăsnetele ce coboară din norii bulbucați, nici ursul care pândește în zmeuriș, nici bocancii plini de apă, nici bătăturile din talpă, nici rucsacul prea greu, nici poteca nebătută.

Eu mulțumesc, pentru fiecare gest, fiecare privire, fiecare somn după-amiaza, fiecare apus, căci am văzut mai mult apusuri, fiecare bomboană, fiecare  nod în gât de teamă, fiecare îmbățișare, fiecare cot în cap luat în metrou, fiecare idee descoperită, fiecare cântec, fiecare discuție în contradictoriu, fiecare traseu nou, fiecare mustrare, fiecare pas înapoi și mai ales fiecare pas înainte, fiecare ceartă, fiecare cană cu ceai, fiecare oală cu supă, gură de țuică, fum de țigară, pentru fiecare rapel, fiecare înjurătură, zâmbet, strâmbătură, nemulțumire, pentru fiecare om alături de care am avut ocazia să văd minunății și să trăiesc o poveste în 2010.

Craciunul să vă fie cald și luminos, cu brad și (măcar în suflet) zăpadă, iar la anul care vine, să ne vedem voioși și sănătoși pe ce drumuri ne vor duce gândul și bocancul.

Sărbători fericite!!!