Ce bat vecinii de la 4?

Că doar stăm la bloc. Bloc cu 4 etaje simpatic şi curat, tulburat doar de ţipetele copiilor de la grădiniţa din faţă (şi asta doar din când în când în când).
Dimineţile petrecute la mine sunt minunate, mai ales în vacanţe. E linişte de auzi ticăitul ceasului chiar şi cu geamul deschis. E răcoare pentru că la mine nu bate soarele, că stau pe nord, cocoţată pe el, cu nasul în vântul care adie. Motanul toarce, trag pătura peste picioare şi îndes cotul în pernă. O.. dulci vise!!
Când deodată.. poc! poc! poc! poc! Întredeschid un ochi şi bag capul sub pernă. Apoi iarăşi poc! poc! poc! poc! Parcă reuşesc iar să aţipesc. poc! poc! poc! poc! damn it!!!! Mi-a sărit tot somnul. Şi tot aşa… poc! poc! poc! poc! în ritm sacadat şi antrenant, şi buf! şi poc! mai puternic şi iarăşi poc! poc! poc! poc! poc! poc! poc! mai tare, mai încet, mai cu pauze de 3-5 secunde (mai oboseşte naibii şi ciocanul ăla).
Aşadar, poc! poc! poc! poc! poc! poc! de aproximativ 20 de ani (zic eu, de când am început să-mi realizez existenţa) (mama susţine că de 30 de ani) ZILNIC de la ora 7 către ora 12, inclusiv sâmbăta, uneori şi duminca (numa că atunci bat şniţele cu tocătorul direct pe masă… tantiiiiiiiiii dacă-i pui un prosop dedesubt nu mai face zgomotele alea!!!!)
Într-un timp reuşisem să dezvolt capacitatea de a ignora complet bubuielile, iar în celelalte dăţi (de cele mai multe ori) mă trezesc cu moaca aia de desene animate, cu părul zbârlit, ochii injectaţi (desene animate ziceam??), iau o lingură şi-ncep să bat cu ea în ţeavă.

Şi bat şi bat şi bat câteva minute (timp în care bocănitul de la 4 se opreşte şi probabil că ascultă uimit minunatele sunete şi este pe deplin satisfăcut că nu este singur) cu furie şi teamă să nu crape naibii ţeava. Apoi bocănitul îşi reia ritmul suav.
I-am înjurat, i-am bodogănit, am promis că va veni sâmbăta aia când vom băga aspiratorul la 3 noaptea să vadă şi ei cum e, că o sa bocănim direct în ţeavă aşa din neant fără motive… am căutat soluţii, ne-am şi luat direct de dumnealor.
Însă, niciodată nu mi-am pus problema atât de tranşant cum am făcut-o acum câteva zile împreună cu sor-mea. Soră care după o noapte de tras linii şi făcut machete şi calculat cote, a avut curajul să doarmă până la ora 11.

Evident, mare greşeală. Bocănelile începute de dimineaţă au devenit din ce în ce mai puternice până când, a mea soră, exact ca o mătuşă isterică şi bătrână, s-a cocoţată în capul patului încercând să bată cu coada măturii în tavan. (serios că te-aduce la disperare).
Şi-atunci veni întrebarea: mah mama lor de oameni, ce dracu bat frate ăştia de atâţia ani??? Ce???
Menţionez că sunt 4 inşi: mamă, tată, 2 băieţi de 19 respectiv 30 de ani. Foarte graşi şi necomunicativi. Toţi.
Heeeeeeeeeeeeelp us pliiiiiiiiiiz

Eu tind sa cred ca fac o arca pentru grasi..