Archive – Again

Am devenit obsedată de piesa asta.
Cred că unii ar spune că e deprimantă, că e de tăiat vene pe lung, plâns în pumn şi stat pe întuneric. Hmmm, nush, poate dacă stai să îi asculţi versurile te ia deprimarea. Dar daca o simţi per ansamblu, mi se pare absolut bestială. O combinaţie perfectă între linişte şi disperare, lumină şi gri. Când am ascultat-o prima dată mi-a dat senzaţia de fugă pe malul Dâmboviţei, când am ieşit într-o noapte din Expirat, pe un frig de ne îngheţau ochii.
Părerea mea.