Uf, mult timp a mai trecut de când nu am mai postat ceva. Timpul ăsta chiar nu glumeşte deloc cu noi. Am impresia că a intrat la apă şi nu reuşesc sub nicio formă să îl apuc de-un crac ca să-l lungesc la loc. Ture la munte au fost, mai puţine decât mi-aş fi dorit, că deh, viaţa-i grea, omtătu-i mare şi speeeeeeeeer că semne bune anul are. C-o tot ţinem de ceva timp în munci care ne ţintuiesc acasă, oboseli care nu se lasă lovite nici măcar de dorinţa nebunească de a fugi cât mai des din cotidian. Dar ne-om reveni, uşor uşor.
Aşa că turele la ski au fost mai dese, pentru că cel puţin pe moment au devenit singura formă de evadare din oraş, cea care ne permite de fapt jonglarea cu orele care se scurg prea repede. Orele unor week-enduri care nu ne-au aparţinut în ultimul timp mai deloc.
Aşadar, o tură la ski în care am învaţat sora cea mică să plonjeze frumos pe skiuri, apoi o altă tură la ski unde ne-a prins noaptea şi viscolul pe dn1 de-am crezut că rămânem înzăpeziţi şi încă una în care am tras de cele câteva puncte de parcă era sfârşitul lumii 
Nu-i bai, o să revin curând cu alte ture mai vechi care se cer la povestit.
Momentan, câteva poze, aşa cât pentru rememorat pe viitor.
Runda 1:
Runda 2:
Runda 3:
2 comentarii
frumos!
sper sa ne ajunga zapada asta pana la vara! Anul asta a invatat si Andrei “să plonjeze frumos pe skiuri”… sau inca nu chiar frumos 
! Cristina se da cu placa? 
Dap, si Cristina si Sebi se dau cu placa