Episodul țâșpe din viața la bloc: Când te cerți cu vecinii.
Acei vecini care înfundă ghena de 5 ori pe săptămână (cu scaune, cuiere, cutii de pizza, plăpumi, oala de sarmale, tigăi și probabil pisici moarte), care lasă moloz, mobilă și gunoaie pe palier timp de 1 an la toate cele 9 etaje, care te văd cu 2 copii așteptând la lift și ți-l ‘fură’, că la tine durează prea mult să bagi căruțul, a dreacu care ești tu cu plozii tăi, care îți trântesc la propriu ușa în față când intri în scară (ah, nu vă cunoșteam), care nu închid ușa la lift pe etaj și urci cu căruțul în brațe până la 7 unde era blocat, care pun afișe că le arunci chiștoace pe geam în cana de cafea pusă la răcit, care îți bat în țeavă când plânge bebelușul și te mai și înjură, care fumează carpați/snagov pe scară că în casă nu-i lasă nevasta, la care merge bormașina de la ora 7 la ora 22, care lasă cutii și plastice lângă lift de nu poți ieși si când le bați la ușa dau din umeri că: acum se montează mobila (?!?!) și intră înapoi, care nu salută aproape niciodată și te privesc scârbiți pe sub ochelari, care te intreabă cu cine ai făcut doi copii că pe soț nu l-au văzut niciodată (soțul e cosmonaut, e pe Marte, iar copiii sunt făcuți cu sfântul duh), care dau vina pe tine cu diverse doar pentru că ai jumătate din vârsta lor.
Acești vecini fac spume că ai lăsat pe scară o canapea o lună de zile (etaj tehnic unde nu încurcă pe nimeni), deși nu ți-au dat de ales: ai fost avertizat să nu cumva să o bagi în lift (oricum nu încape), iar pe scară nu o poți coborî pentru că mobilă de la alte apartamente, biciclete și ghivece cu ficuși și alți boscheți. Și le spui că weekendul asta urmează să o tai bucăți și s-o cobori, că altfel nu ai cum. Și ți se urlă că nu îi intereseazăăă, să o cobori acum (9 seara). Unde e soțul??? Pe Marte.
Și-ți scapă un caca-m-aș pe ea de canapea. Și de aici all hell break loose.
Deoarece:
1. Cine ești tu că te-am văzut de 2 ori până acum (am doar 5 ani în acest bloc). Aia cu canapeaua sunt și cu copiii din flori.
2. Ce caractere mizerabile s-au mutat aici în ultimii ani!! (caracterul fiind eu).
3. Aici era bine înainte, nu cu nesimțiți ca voi (sunt convinsă, comuniștii între comuniști fac purici), ce vocabular infect am (cuvântul căcat fiind scos din dex pentru ei, niște intelectuali).
Bun. Când niște vecini ca ăștia îți fut zenul păstrat cu greu după o zi lungă cu copiii si 10 ore de somn adunate în 3 zile (și serios că eram blanc ca profa de mate din liceu până la ‘ce caracter’
, de te-aude tot blocul până la parter și îi simți pe toți cum li se fac urechile pâlnie pe la uși.
Ce urmează? Păi îți faci o cuba libre (ca un caracter ce ești) și-ți propui să lași canapeaua aia acolo până crapă iliescu. Că dacă acum tot te știu 30 de apartamente de nebună, să înceapă distracția.
