Baile Herculane de Paste

23-25 aprilie

De data asta am petrecut Paştele în alt loc inedit, unde nu mai fusesem până acum. Şi anume Băile Herculane.  Anul trecut am fost în Apuseni şi a fost foarte frumos. Multe de spus nu ar fi, doar câteva, pe care le voi puncta pe scurt pentru că dacă mai amân mult cu jurnalul ăsta nu îl mai pun deloc. Aşadar:

– drumul este demenţial. La dus am optat pe varianta: Târgovişte – Piteşti – Slatina – Craiova – Drobeta – Orşova.  Şocată am rămas de 2 ori. Prima dată în Craiova unde după mici rătăciri (trăiască gps-ul care evident nu ştie că sunt străzi închise pentru lucrări) am realizat că toate semafoarele durează în jur de 2-3 minute.

A doua oară şocul a  fost evident pe drumul dintre Drobeta şi Orşova. De-am crezut că sunt în altă ţară. Poduri, viaducte şi toată şoseaua care şerpuieşte în munte pe malul Dunării. Supeeeeeeeeeeerb!!!

Am făcut mult pe drum, cam vreo 7-8 ore. Ce-i drept am şi făcut popasuri lungi la mâncat drob în pădure şi pozat malurile de peste graniţă (unde am fost legitimaţi/verificaţi/întrebaţi ce şi cum şi de ce) şi holbat la pădurile verzi parcă nesfârşite şi stat la semafoare, muuuuuulte semafoare. Pentru că pe unele sensuri de mers se lucrează. Super.

 

La Herculane am ajuns târzior, ne-am fâţâit haotic de colo colo şi într-un final am găsit şi camping-ul unde urma să stăm. Frumoooooos, pe malul Cernei şi plin de cireşi înfloriţi. După reorganizarea propriu-zisă şi necesară şi după (cred, dar mai mult ca sigur) încă o masă copioasă, am plecat şi la o căţărare mică undeva în apropiere. Din ce am observat, pe-aici sunt trasee peeeeeeeeste tot.

Seara a venit cu “Hristos a înviat” şi patru nebuni (şi-anume noi) care stăteau sub drum (la propriu) în băile termale. Sublim. Cu ieşitul afară şi mirosul de după (semi, foarte semi sulfuros) era mai greu. Am alergat vreo 500 de m înapoi la camping ca nişte adevăraţi (bine mai mult eu, că am luat-o înainte pentru că muream de frig) maratonişti graţioşi pe timp de ploaie.

Evident, somnul a fost buştean.

 

Nu ne-am putut trezi prea devreme din cauza orei târzii la care ne-am culcat, băii termale şi (după caz) obositului de la condus atâţia km (mulţi pentru începători). Dar am plecat cu mare spor, pe la ora 11 către zona de căţărat.

 

Evident, orice căţel trage la Andrei, care Andrei este terifiat de ei.

A fost o zi destul de plină în care ne-am obosit mai mult decât suficient pe câteva trasee mai greuţe de manşă (fetele, căci băieţii au urcat cap), încercând apoi şi un traseu scurt de 2 lungimi. Din care am facut doar una, ne obosisem prea tare mai devreme şi nu a mai mers

Seara am fost la grota cu aburi. Mă rog, mai degrabă un tunel artificial, destul de lung prin care curge apă fierbinte. Şi da, e abur. Mai ceva ca într-o saună. Am intra în costume de baie (deşi era frig afară şi noapte) şi cred că în 5 minute am transpirat toate toxinele din noi.  Am stat înauntru şi am explorat în jur de o oră, când am decis să ieşim pentru că cel puţin noi fetele deja începusem să avem dificultăţi în respirare şi oarecare stări de ameţeală de la căldură.

 

A doua zi, luni fiind, am plecat spre casă. Am încercat să ne urnim devreme dar nu prea ne-a reuşit, aşa că abia pe seară am ajuns acasă. Drumul a fost destul de aglomerat, dar  am avut ce vedea. Traseul a fost: Băile Herculane – Baia de Aramă – Târgu Jiu – Râmnicu Vâlcea – Piteşti – Bucureşti.

 

O ieşire faină, numai că la Băile Herculane e de stat mai mult, nu doar 2 zile. Sperăm să mai ajungem o dată vara asta şi să ne cocoţobăurim vreo săptămână.

Pe curând!