Ce moment! Stau încălțată cu bocancii de jumătate de oră. Ard tălpile. Pun în spate rucsacul deja greu și plec spre gară. Îmi dau seama…
-
Şi câte pregătiri au mai fost. Rucsaci peste rucsaci, tricouri, chestii pentru bicicletă.. toate nebuniile. Credeam că nu se mai termină şi nu mai vine…
-
Măreția Făgărașului nu a fost tulburată. Din contră, ca un adevărat uriaș care se respectă, ne-a arătat că ”nu-i ca noi”. Îl așteptam cu emoie…