Bătrânii şi respectul. Sau cu bicla prin Rahova

de ruxache 26 octombrie 2009 10 comentarii

Cum weekendul ăsta am rămas să respir aerul de Bucureşti am ales ca duminică măcar să fac ceva mişcare. Aşa că punem la cale o plimbare cu bicicleta pe lângă oraş (care din varii motive nu a mai avut loc). Partea proastă e că eu trebuie să străbat Bucureştiul dintr-un capăt în celălalt, până la locul cu pricina, unde se va întâmpla plimbarea.

Aşa că plec agale, am ceva cale de parcurs: Dristor – Rahova şi mai departe. E ceva ciudat în atmosferă. Nu mă cert cu niciun taximetrist, nu primesc nicio portieră în nas, nu sunt luată pe sus de nicio maşină care iese din parcare, nu sunt claxonată, înjurată etc (deh, la noi aşa se poartă, dacă e bine e ceva în neregulă).
Însă acesta este calmul de dinaintea furtunii. Căci am uitat de pietoni.
La piaţă la Rahova prind semaforul pe verde şi când ajung în dreptul zebrei, pac, roşu pentu mine, prioritate pentru pietoni. Aşa că frânez uşor, mă opresc înaintea trecerii de pietoni (deşi aici se traversează haotic) şi aştept să treacă valul.

O doamnă în vârstă, pardon, o babă isterică, se opreşte fix în mijlocul drumului şi se uită lung către mine (precizez că eu staţionam de ceva timp) şi începe:
Baba isterică: (urlând, evident) Tu nu vezi fetiţo că e verde pentru pietoni!!!! De ce vrei să treci acum? Păi chiar aşa!!! Dai peste mine? Vrei să mă calci cu bicicleta? bla bla bla
Eu: (momentan calmă) Doamnă m-am oprit şi aştept să treceţi.
Baba: Păi nu ţi-e ruşine, chiar aşa, e verde pentru noi, bla bla bla

La care simt o mână care mă prinde de gât şi mă strânge (de undeva din spatele meu). Gest reflex, zbag una, unde am nimerit, probabil că în meclă.
Mă întorc şi ce văd: Un domn în vârstă (pardon, un boşorog isteric, bun de dus la spitalul 9 secţia psihopaţi) se uita la mine cu nişte ochi mari şi ficşi ca din filmele de groază.
Deja eram înconjurată de vreo 3-4 moşi cu chef de scandal care mai de care mai disperat.
Baba sare să-mi dea una cu sacoşa și mă îmbrânceşte (eram pe bicla încă aşa că m-am cam dezechilibrat), moşu din spate (cel care mi-a bagat mâna în gât) nu zice nimic însă mă priveşte fix. Eu mă apăr cum pot, adică un cot boşorogului cretin care se pregăteşte să sară iar la mine, un brânci babei care e deja călare pe mine, mai mai să-şi înfigă ghearele de coţofană în părul meu. Baba ţipă, moşul clipeşte, eu nu am loc să mă strecor ca să scap din cercul ăsta.
Şi apare un tip din mulţimea aia care stătea şi privea spectacolul (cine ştie câtă aglomeraţie este la orice oră la Piaţa Rahova va înţelege). Şi se pune între mine şi babă. Care babă din ce în ce mai înverşunată. Aşa că o pocneşte. Sare moşul, îl pocneşte şi pe el. Reuşesc să trec printre ei şi dau la pedale mai departe.
Lumea se uită după mine, pe trecerea de pietoni încă se aud înjurături. Unele pentru mine, altele pentru boşorogii isterici.

Şi acum vin şi eu ca un om normal şi întreb : Băi nene, ăştia chiar vor respect? Adică de ce? Cum?
Adică pentru că ai 70 de ani eu trebuie să îţi suport ţie frustrările acumulate în toată viaţa, să mă înclin în faţa anilor tăi şi să stau calmă în timp ce tu mă strângi de gât pentru că, nu-i aşa? sunt bătrâni, trebuie să-i respectăm.
Ei bine, dacă nu au aflat asta în o sută enşpe ani de viaţă e trist. Respectul se câştigă, nu este un dat, nu ţi oferă pur şi simplu odată cu pensia, nu mă cobor să-ţi pup picioarele pentru că ai lucrat 50 de ani şi faci parte din categoria „vârsta a treia”, nu accept să ţipi la mine fără motiv, nu te tolerez mai mult decât pe ceilalţi, nu te respect dacă nu mă repecţi, nu plec capul dacă mă injuri. NU.
Am şi eu o bunică, de 79 de ani,  însă NICIODATĂ nu a cerut locul în autobuz, nu a ieşit în faţa blocului să certe copiii care bat mingea şi în niciun caz nu s-a luat la bătaie pe stradă cu biciclişti. E un om normal, care a avut o viaţă normală şi asta se reflectă şi la bătrâneţe.

Era o vorbă, cum că x are o vârstă respectabilă. Repectabilă nu neapărat pentru că este înaintată, ci pentru că la acea vârstă ar trebui să capeţi o înţelepciune, un calm, un ceva, având în vedere că eşti trecut şi încercat de viaţă.

Au nişte ani şi asta ar trebui să se reflecte în comportament. Însă uite că am văzut şi bătrâni huligani.
Nu generalizez, doamne fereşte, însă am fost 2 ore roşie unde m-a strâns de gât cretinu şi încă mă doare.

Recomandari

10 comentarii

adi 26 octombrie 2009 at 12:28 pm

eeee, cam exagerezi si tu acum. puteai sa ocolesti trecerea de pietoni si scapai de bosorogi. sau, cum am facut odata in brasov, am intrat in ei in plin (ce sa le fac daca se arunca pe trecere PE ROSU fara sa se uite). rezultatul: o baba imprastiata pe sosea si multe neamuri d-ale mele decedate sau inca in viata pomenite de trecatori.

Reply
ruxache 26 octombrie 2009 at 12:35 pm

laughing pai nu aveam cum sa ocolesc trecera de pietoni: trotuar arhiplin, contrasens si linii de tramvai cu tramvaie pe ele big grin asa ca am ales sa astept sa treaca pietonii, dar deh..

Reply
luc 26 octombrie 2009 at 12:36 pm

plezneala diirect…cel mai diplomat mod de a aborda pb de genu asta

Reply
Mihu 27 octombrie 2009 at 10:58 am

Intr-o lume perfecta respectul nu se impune, (dupa cum spuneai si tu) se castiga.
Dar… am avut o astfel de experienta si am avut norocul sa stau de vorba cu mosul isteric…
mmmmm… ce viata au avut majoritatea dintre ei.. parca numai pentru ca au ajuns aici impune putin respect happy
Ca si noi, ei sunt un cumul de experiente. Din pacate experientele lor i-au facut asa… daca vezi istoria ultimilor 80 de ani (scoatem ultimii 20 pt ca deja nu se mai puteau schimba..) vedem ca majoritatea au avut parte de o educatie si o viata din care nu putea iesi decat asa cum au facut-o…
Eu sper sa avem si noi norocul sa ajungem la 80 de ani happyhappyhappy

Reply
razvan 27 octombrie 2009 at 12:13 pm

ca un om care a trait vreo 20 de ani in rahova/ferentari iti zic ca e o problema de zona/societate acolo… pur si simplu. nu ai ce sa intelegi. in zona aia unii oameni pot sa aiba 16 sau 80 de ani, tot ca idiotii se poarta.
merg cu bicla de vreo 2 ani prin bucuresti… nicaieri nu mi s-a intamplat nimic, decat in rahova/ferentari (trec peste unele injuraturi… si neacordari de prioritate din partea unora).
in rahova in schimb, in timp ce eram pe bicicleta s-a tras dintr-o masina cu un pistol cu gloante de plastic in mine… ce sa spun. nu pot decat sa ma consider norocos ca stiu sa ma tin bine pe bicla si ca nu m-a nimerit in fata.

Reply
ruxache 27 octombrie 2009 at 12:54 pm

@mihu: Eu sunt convinsa ca „ce viata au avut majoritatea dintre ei”. Nu neg asta, dar imi pare rau, nu pot sa ii respect pentru simplul fapt ca au o varsta. Asa ar trebui, e adevarat, asa am fost crescuti, sa ii respectam pe batrani pentru ca va veni o zi cand si noi vom avea nevoie sa ni se cedeze locul in autobuz. Insa pana la urma tot de educatie tine, si de ce ai acumulat in timpul vietii.
Asa ca daca 70 de ani ai fost badaran, nesimtit, ţaţă, ignorant nu te schimbi brusc, asa esti ca om si gata, faci ca un animal cand vezi un biciclist, iesi si urli la copiii care bat mingea. Pentru ca asta ti-e firea.
Daca in 50 de ani de munca ai fost umilit de sef si ai lucrat pe branci ca un sclav, daca nu ti s-au oferit posibilitati pentru o viata mai buna, la batranete refulezi, te razbuni pe nepoti, arunci cu apa fiarta pe copiii din fata blocului.
Insa pretinzi respect. De ce? Ca esti batran.
Iarasi spun, nu generalizez, bunica mea (stiu, o tot dau exemplu) nu impune respect, insa este respectata o data pentru ca este femeie, o data pentru ca este de un bun simt rar intalnit si abia apoi pentru ca are aproape 80 de ani. Si nu este un caz singular.
Am intalnit o gramada de mosulici simpatici care s-au dat din drum cand veneam cu bicla si m-au admirat, altii cu care am stat de vorba despre carti si chiar si despre vietile lor mizere. Insa astia sunt alta categorie. Ei nu sunt BATRANI, sunt mai intai oameni. Aici e diferenta

Reply
valkyritza 28 octombrie 2009 at 10:50 am

Rux te pot admira pentru calmul tau… eu nu stiu cum as fi reactionat la momentul culminant al infingerii mainii in gatul meu…ca sa citez: ” Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”
p.s: Pariez ca dc era un mertan cu un nenea cu ceafa groasa si lantu’ de caine la gat, si trecea smecher dom’ne pe zebra, baba se uda toata..winking

Reply
ruxache 28 octombrie 2009 at 1:53 pm

@valkyritza poate nu ai inteles laughing calm a fost la inceput, cand am simtit mana in gat l-am pocnit

Reply
Mircea 29 octombrie 2009 at 3:38 pm

batranii si respectul – ruxache si calmul – baba (isterica) si mitraliera laughing

Reply
ruxache 29 octombrie 2009 at 11:10 pm

@ Mircea – aha. Pai da, Stefan, asa stau lucrurile, batranii si respectul, ruxache si calmul, baba si mitraliera, ca doar ma cunosti happy

Reply

Lasa un comentariu