Prin Ciucaș – multă leneveală

de ruxache 1 iulie 2011 1 comentariu

4-5 iunie 2011

(click pe poze pentru a le vedea mari sub forma de galerie)

După o săptămână extrem de obositoare și un week-end care se anunță ploios și fulgeros,  ne decidem să plecăm 2 zile în Ciucaș.

Bineînțeles că nu ne putem trezi devreme. De fapt nici nu e ăsta planul. Așa că profităm de o sâmbătă mohorâtă (cel puțin la munte) și dormim până pe la ora 10 jumate. Și aaaaaah, ce bine eeeeee,  foarte bine big grin

Facem niște cumpărături și exact înainte să plecăm ne sună Alina să ne întrebe pe unde suntem, în speranța (oarecum absurdă, era ora 12 deja) că nu am plecat, deoarece i se stricase mașina.

Și uite așa ajungem la o cafeluță la Butu în curte, printre bujori, să facem planul, cine vine cu mine și cu Andrei și cine găstește altă variantă.

Așa că până la urmă, cu noi merg Sebi și Cristina, ceilalți doi rămânând să ajungă cu altcineva mai târziu.

Plecăm la drum și ajungem la Muntele Roșu destul de târzior, pe la ora 15.30, rămânem la o bere la Silva , unde seîntregește grupul cu Despot și Chiț și ușor ușor ne transportăm la Căsuță. Nu avem chef de nimic special. De fapt nici măcar nu este timp de vreun traseu. Nu suntem plictisiți, dar este o zi în care pur și simplu vrem să lenevim, să ne odihnim…

Și cam asta am făcut.

Am stat pe verandă vreo 2 ore și am privit ploaia, apoi grindina, apoi iarăși ploaia, iarăși grindina, am dansat și apoi am gătit. Între timp au mai venit o fată și un băiat de pe traseu, plouați murați,așa că i-am pus și pe ei la masă. La o masă câmpenească așacum numai noi știm să facem laughing) (deh, modestia). Apoi am stat la foc la povești.

Nu stăm până foarte târziu, somnul pufos în sacii pufoși în miros de lemn de brad este foarte îmbietor big grin

Mă trezesc destul de greu dimineață. De fapt mă trezesc cu nervi atunci când aud, pe la ora 9: ”Ruxiiiiiiiiiiiii, noi plecăm la coooooolț”.

Pfuaaaaaaai,  mă ridic bezmetică din sac, dau cu capul de tavanul prea jos, îmi iau la pachet și o zgârietură de toată frumusețea în cot și ies afară cu ochii cârpiți de somn. Mă așteaptă o cafea cam rece și 3 oameni foaaaaaaarte treji  și puși pe glume laughing Asta în condițiile în care eu dorm pe mine și sunt morocănoasă și mi-e lene și-aș mai dormi.

Dar asta e. Plecăm la colț și ne cocoțăm un pic. Tocmai când trebuie să punem manșă pe un alt traseu începe să tune. Așa că de voie de nevoie ne dăm rapid jos și în scurt timp, exact la fix, suntem înapoi la căsuță. Că a început o ploaieeeeeee și ce mai ploaieeeee. De-aia cum numai la munte vezi, cu bum bum și cu perdea de stropi care vine amenințător spre noi.

Sebi, prima data pe stanca, a transpirat, s-a mai si speriat, dar per total a urcat foarte bine. Iar la rapel, mainile pe fuuuuuuuuuuund laughing

Cristina, cred ca a doua oara pe stanca, s-a descurcat foarte bine. Felicitari!

Cum e încă devreme ne mai punem un pic la un pui de somn și de data asta, auzim și eu și Andrei (mă rog, mai mult eu): noi plecăăăăăăăăăm, ne vedem la Silvaaaaaaaaaa. Ăsta doarme dus, eu cobor super buimacă să văd ce naiba se întâmplă. Ăștia au făcut curat și se cară. Eu prefer să mai dorm o jumătate de oră și într-un final plecăm și noi spre Silva, exact când un alt nor amenința o nouă ploaie cu bulbuci.

Numai că doar a amenințat. Nu ne-a plouat deloc.

Pe curând!

Recomandari

1 comentariu

creatoarea de formulare 13 iulie 2011 at 9:10 am

Pozele sunt super! Ce sa mai zicem de amintiri sau trairea momentelor…big grin vreau si eu

Reply

Lasa un comentariu