Escalada in Prăpastia Urşilor bis

de ruxache 26 noiembrie 2010 2 comentarii

week-end-ul 13-14 noiembrie – Jurnal fotografic

Se anunţă un nou week-end cu vreme primăvăratică, sau tomnatică.. după caz. Aşa că am hotărât să plecăm iarăşi în Piatra Mare în Prăpastia Urşilor, la cocoţat. Şi cum lenea e mare, nu ne trezim să prindem personalul de 4, aşa că mergem agale cu cel de 7 (din Ploieşti).

Ajungem fără întârzieri în Timişul de Jos şi pornim spre Prăpastia Urşilor  pe-un soareeeeeeeee, cu micul dejun luat la loc de popas.

Andrei se chinuie o leacă în Trei Crenguţe 5b

ăstlalt Andrei a cedat în Puiul de Dihor. Aşa că stă şi se prosteşte laughing

Încerc şi eu Trei Crenguţe. Traseul pare foarte uşor de jos, insă ajuns la faţa locului nu mai vezi deloc prizele. Ori pentru că nu există, ori pentru că sunt prea departe de tine, ori pentru că sunt ascunse. Cred că am stat 5 minute într-o poziţie impoibilă până am reuşit să trec.

Evident că am şi căzut şi cum stăteam eu aşa frumos atârnată în coardă a apărut şi nenea ursuleţul. Speriat probabil de nişte turişti care au coborât, dumnealui a decis să vină spre noi, aşa că ţopăia vesel prin pădure la vreo 50 de metri de noi. Pe moment m-am simţit super în siguranţă, că doar eram în coardă, numai că apoi am stat şi m-am gândit: eheheeeei şi dacă vine ursu rapid spre noi să vezi ce faci eu poc atunci când o să fugă fiecare unde vede cu ochii laughing

Mai am un piiiiiiiiiic, ieeeeeeei

 

Gata big grin A fost frumos. Cam greu dar frumos.

Acum e rândul lui Andrei să ne arate ce flexibil e el laughing)

Despot la filat. Ai crede că dă la peşte într-o apă suspendată

Andrei în acţiune

La grotă, după nişte pălincă, ciuperci la jar, slană de 3 feluri, jumări şi alte astfel de feluri de mâncare tradiţionale big grin… Una dintre cele mai frumoase seri petrecute la foc.

Mda, şi apoi vine Andrei cu ideea să mergem alături să ne cocoţăm la frontală. Că a încercat el un traseu (Cu mâinile în Buzunare 5b) mai devreme, nu i-a ieşit aşa că are impresia că o să îi iasă acum laughing Cu mine la filat pleacă omu. Se strofoacă, se cocoaţă şi iată-l că ajunge în regrupare. Pe întunericul ăsta mi-este imposibil să trec pasul de la început. Aşa că sunt o leacă ajutată de Andrei Done, care a avut bunăvoinţa de a se ridica de la foc laughing Şi iată cum plec eu şi cu chiu şi vaaaaaaai de capu tău Andrei ce-ţi fac de m+ai pus tu pe mine să urc noaptea, aaaaaaaaaa, ajung în regrupare (de fapt topul traseului, de unde mai erau vreo 5-7 m până în pădure). Foarte incomod locul.

Andrei e amorţit tot aşa că-mi face surpriza de a mă trimite cap mai departe. Nu vreau sub nicio formă, nu e nicio asigurare, stănca e prăfoasă aşa că îmi pun 5 kile de magneziu pe mâini şi cum morcovul şi tot ogorul în fund laughing plec eu mai departe. Frumoasă treabă. La ce panici aveam, am unit 3 bucle şi-am asigurat după o rădăcină de copac ce intersecta traseul. Şi apoi, cu „şi-aşa-mi vine câtiodaaaaaaaaaaată doruuuuuleeeeee, să dau cu cuţâtu-n chiatră” pentru urşi, coborâm la grotă.


Bună dimineaţaaaa

 

Aici mai este lume care se cocoaţă


Stil de a fila. Nu ţi-e mă ruşine?

Andrei în Hornul Frumos 3A. Mie mi s-a părut greu. Poate din cauza faptului că nu mă ajută deloc înălţimea şi ramonajul sau spraitul pentru mine au fost de mare încercare, că nu îmi ajungeau picioarele laughing Aşa mai fi avut nevoie de vreo 15-20 de cm ca să pot trece fără să bulbuc ochii.

Despot se joacă pe manşa pusă de celălalt grup pe Traseul cu Bavareză 6c

Pam pam şi eu. Dă-măăăăăă joooos că nu pot să trec. ba trec, normal că trec laughing dar mă răsfăţ. Şi cââââââât m-am chinuit cu ramonajurile vieţii lor .. offf

Aici am făcut cea mai dubioasă mişcare. A trebuit să mă întorc cu spatele pe peretele opus. Sincer, stau acum şi mă uit la poze şi nu pot să îmi dau seama cum naiba am făcut laughing

Andrei se joacă la Bavareză.

Apoi încerc şi eu Bavareza. Mi s-a părut o tehnică uşoară şi foarte frumoasă. N-aş fi crezut că poţi înainta aşa fain pe un perete big grin Mi-a plăcut foarte mult.

Joacă

 

Şi acum hai spre casă.

A fost încă un week-end reuşit şi cred că ultimul de cocoţobălăureală pe anul acesta. Acum vin zăpezile big grin

Recomandari

2 comentarii

Andrei 26 noiembrie 2010 at 4:05 pm

Vad ca ati avut ceva activitate si dupa plecarea mea, duminica happy
Intr-adevar, a fost una dintre cele mai faine seri la foc, si pentru mine.

Reply
george-b 26 noiembrie 2010 at 9:39 pm

Don’t upset the cook, and be on best terms with the one that’s got the rope: Your life may depend on them…Next minute. (Vezi prapastia ursilor (63).

Inca un jurnal plin de viata: Sectacular.

Cheers. happy

Reply

Lasa un comentariu