Focul viu şi focuri vii

de ruxache 26 mai 2010 0 comentarii

Folk cum rar întâlnim. Câteva piese de vis, sincer eu le-aş pune pe toate, sunt superbe, atât de calde încât mi se taie respiraţia. De vis.. de ţară, de oameni şi păduri. Enjoy!!

1. Hei da hei

Trec învârtind noaptea în roţi
Cu caii ruginiti de drum
Cu somnul tras din când în când
În pipele mocnind a fum.

Hei ,hei da hei,hei da hei ,da hei

Hei ,hei da hei,hei da hei ,da hei

Trec împletind luna în ochi
Cu doină frântă în ciubară.
Zorile sclipind în han
De-atâta colindat de ţară.

2. Focuri vii

Pe-un covor de frunze în codrii bătrâni
Unde doina plânge după-ai ei stăpâni
Un gorun se stinge trist şi obosit
Un izvor îl plânge, codrul l-a iubit

Şi iar în linistea ce ne-nconjoară
Se aprind pe creste focuri vii
Şi saltă dacii-n şei ca-ntâia oară
Gonind sălbatici spre a lor câmpii

Vântul lin adie şi mă-ncearcă-un gând
Dragostea de codri şi de-al meu pământ
Dacii-mine-nvie, ies din pieptul meu
Căci pe-a lor moşie vor trăi mereu

Vino tu strabune, rupe lanţul greu
Cântă iar izvoare pe pământul meu
Codrii toti învie, iar gorunii cresc
Pe pământu-mi liber din izvor ceresc

3. Dacii liberi

Coboară dacii liberi din columnă
Prin bărbi şi plete şuieră un vânt
Aduc cu ei sărutul libertăţii
Şi-al permanenţei ce răsună-n cânt

Când auzi de chiu şi vai
Puneţi şeile pe cai
Să cântam în vechiul grai
Ţurai, ţurai şi no hai

Se-aude tropotul de cal în noapte
Printre păduri stinghere şi pustii
Vuieşte prin galopul ce-l stârneşte
Iubirea de moşie şi de fii

Suntem urmaşi de daci şi suntem liberi
Căci libertatea ne-a fost crudul dor
Murind am rupt în veacuri mii de lanţuri
Ce ne-au robit mereu de-atâtea ori

Lăsăm să treacă peste noi durerea
Şi focul ce se-ncinge peste timp
Căliţi de-atâta ură şi robie
Strigăm că libertatea-i lucru sfânt

Recomandari

Lasa un comentariu