Definiţii fenomene meteo

de ruxache 4 august 2010 6 comentarii

Ideea de a scrie definiţiile unor fenomene meteorologice (oarecum banale)mi-a venit pentru că am auzit o grămadă de oameni dându-şi cu părerea despre ele şi habar nu au ce înseamnă.
Le-am ales aici pe cele mai des întâlnite, urmând la final să dau şi un link către meteo dex-ul mai complet

aer umed Vaporii de apă fac parte din componenţa atmosferei şi prezenţa lor influenţează o mare parte a activităţilor noastre deoarece determină felul climei, temperatura aerului, variaţia temperaturii, umiditatea aerului. De valoarea acestei componente depind în cea mai mare parte cantitatea norilor şi a precipitaţiilor, opacitatea atmosferei. Vapori de apă sunt singura componentă a atmosferei care
suferă transformări de fază. Amestecul format din aer uscat şi vapori de apă se numeşte aer umed

altitudine — distanţa verticală între un nivel sau un punct de pe suprafaţa uscatului sau din atmosferă şi nivelul mijlociu al mării, exprimată în unităţi liniare.

aversă– precipitaţiile de scurtă durată şi puternice, care provin din nori convectivi, cu picaturile de precipitatii mari. Aversele încep şi se sfârşesc brusc, variază în intensitate iar cerul se schimbă rapid, de la senin la cer întunecat şi ameninţător, sau înseninari de scurtă durată între ele. Aversele de ploaie pot fi însoţite şi de grindină, intensificari bruşte de vânt şi descărcari electrice. Iarna aversele sunt de ninsoare.

bruma – o depunere de gheaţă cu aspect cristalin, ce poate lua formă de coajă, de ace, de pene sau de evantai. Modul în care se formează este analog cu modul în care se formează roua, dar la temperaturi mai coborîte de 0 grade C

burniţă – reprezintă precipitaţiile atmosferice sub formă de picături foarte mici de apă, având diametrul mai mic de 0.5 mm, picături ce cad din norii formaţi în interiorul maselor de aer, de obicei nori Stratus, mai rar Stratocumulus şi, uneori, chiar din ceaţă. Picaturile de burniţă sînt foarte dese şi cad lent, uneori dau senzaţia că sunt suspendate în aer. Ele se formează direct prin unirea picăturilor de apă din nori, fără o trece prin faza solidă.
ceaţa – Picaturi mici de apă suspendate în atmosferă; acestea reduc vizibilitatea orizontală, la mai putin de 1 km. Ceţurile se pot clasifica astfel: frontale, din interiorul unei mase de aer ( de advecţie sau de radiaţie), de evaporare.

ceata de advectie: apare atunci când are loc pătrunderea unei mase de aer cald şi umed deasupra unei suprafeţe subiacente mai reci.

ceaţa de amestec: are timp de viaţă mai scurt, apare în urma amestecului a două mase de aer foarte umede, dar nesaturate, ce au temperaturi diferite.

ceaţa de evaporaţie: se formează în urma evaporării ce apare la trecerea unei mase de aer rece deasupra unei suprafeţe mai calde şi umede. Aceasta se formeaza în strat subţire în apropierea suprafeţei deasupra căreia s-a format. Acest tip de ceaţă se datorează creşterii tensiunii vaporilor de apă, şi nu de scăderea temperaturii.

ceata de radiaţie: se formează în timpul nopţilor senine şi fără vânt, mai des iarna, datorită răcirii aerului din apropierea solului, umiditatea relativă crescând.

ceaţa înaltă de inversiune: Se formeaza în anticicloni stabili, în timpul iernii, în urma unei răciri de lungă durată a suprafeţei Pământului. Se formează întâi la înălţime, ca nori Stratus sub inversiunea anticiclonica, apoi se extinde până la sol

chiciură – cristalele de gheată, albe, fărîmicioase, asemănătoare cu zăpada. Acestea se formează cu precădere pe ramurile copacilor, pe conductori metalici, pe timp geros, în prezenţa ceţii dese şi a vîntului slab

curenţi descendenţi – sunt curenţii de aer care se deplasează din straturile superioare spre cele inferioare ale atmosferei. Ei au o deplasare în general lentă şi se produc mai ales în partea centrală a anticilonilor, dorsalelor şi cu intensitate mai mare în norii orajosi.

curenţi ascendenţi – sunt curenţii de aer care se deplasează din straturile inferioare spre cele superioare ale atmosferei, avînd în general o viteză redusă. Se întîlnesc mai ales în partea centrală a ciclonilor şi talvegurilor, iar în cazul convecţiei mai rar şi cu o intensitate sporită în norii orajoşi.

fulgerul – fulgerul este un fenomen luminos care apare odata cu descarcarea brusca de electricitate atmosferica. Descarcarea poate avea loc in nori sau poate pleca din nor (despre fulgere şi trăsnete o să fie un articol separat)

grindina – grindina este un tip aparte de precipitaţie solidă, formându-se în condiţii speciale. Pentru a se forma grindină trebuie să existe conditii favorabile, în primul rand aerul să fie încărcat până la saturaţie cu vapori de apă, temperatura la nivelul solului să fie ridicată, temperatură scazută în straturile superioare ale atmosferei, iar vânturile în zona de formare să fie slabe, pentru a nu fi distruşi curenţii ascendenţi. Boabele de grindină se formează în norii foarte înalţi, bine dezvoltaţi pe verticală (Cumulonimbus) pe seama curenţilor verticali puternici din interiorul norului. Picăturile din partea inferioară a norului , care de obicei se află la temperaturi pozitive sau uşor negative, sunt urcate rapid în partea superioară a norului în zona cu temperaturi negative. Particula de apă în ascendenţă îngheaţă şi se tot măreşte prin coalescenţă. După ce se măreşte atât cât să nu mai poatî fi susţinută de curentul ascendent, picătura ingheţată coboară din nou pe curentul descendent până în zona pozitivă a norului şi pe parcurs se topeşte parţial sau total. Cu cât particula se afă mai în interiorul norului, cu atât este mai mare şi mai complexă structura bobului de grindină. Grindina părăseşte norul dacă are o viteză de cădere mare şi are
dimensiuni variate.


halo
– un grup de fenomene optice în formă de inele, de arcuri, de coloane sau de puncte luminoase, produse prin refracţia sau prin reflecţia luminii de către cristalele de gheaţă aflate în suspensie în atmosferă (nori ciriformi, ceaţă de gheaţă etc).

inversiune – Stratul de aer în care temperatura creşte cu înălţimea se numeşte inversiune şi se formează de obicei când aerul este răcit de la baza stratului. În cazul în care vântul este slab, amestecul turbulent va fi şi el slab şi lângă sol se va răci mai repede decât aerul de deasupra. Temperatura se va apropia de punctul de rouă şi apare aerul ceţos şi ceaţa. Inversiunile apar cel mai des în sezonul rece, deasupra continentelor. Dacă vântul va fi mai puternic, vor apărea nori stratus deasupra bazei stratului de inversiune. O situaţie favorabilă inversiunii este circulaţia anticiclonică, în care aerul are mişcare descendentă, aerul de la înălţime se comprimă şi se încălzeşte. Iarna pot aparea ceţurile persistente deasupra continentelor sub influenţa circulaţiei anticiclonice.

lapoviţă – Lapoviţa este formată din fulgii de zăpada care in căderea lor spre sol se topesc parţial datorită aerului mai cald ce se gaseşte la un moment dat în zonele joase ale atmosferei. Lapoviţa este de fapt un amestec de ploaie şi de ninsoarece se formează în general atunci când temperatura la nivelul solului este peste temperatura de îngheţ. Există situaţii în care temperatura la nivelul solului este peste cea de îngheţ şi lapoviţa poate forma un strat de gheaţă invizibilă ce poartă numele de gheaţă neagră.

pâclă – Suspensie în atmosferă a particulelor solide extrem de mici, invizibile pentru ochiul liber şi suficient de numeroase pentru a da aerului un aspect opalescent.

punct de rouă – temperatură la care aerul umed trebuie să se răcească ca să devină saturat în prezenţa apei pure, fără schimbarea presiunii şi a raportului de amestec.

tunetul – un zgomot surd o bubuitură care însoţeşte fulgerul. Dacă descărcarea electrică a avut loc aproape de observator, tunetul este violent, întâi se aude un zgomot scurt, apoi o trosnitură seacă mai spe final. Daca descarcarile sunt departe, tunetul se aude ca o huruială surdă şi prelungă. Întotdeauna întâi se vede fulgerul, apoi se aude tunetul, datorită diferenţei dintre viteza de propagare a
luminii şi cea a sunetului.

roua – Roua este un fenomen metereologic care face parte din categoria precipitaţiilor. Ea se formează de obicei seara sau în cursul dimineţii, prin răcirea aerului vaporii de apă existenţi la suprafaţa solului se condensează formându-se pe diferite obiecte de pe sol picături de apă. Acest fenomen este influenţat de gradul de saturare al aerului cu vapori de apă şi de temperatura aerului, care trebuie să asigure anumite valori pentru a atinge punctul de condensare. Acest proces este asemănător cu alte fenomene metereologice care au loc în aer, ca ceaţa sau norii.

Locuri unde puteţi găsi definiţii ale fenomenelor meteo:

http://meteorologie.ro/modules.php?name=Encyclopedia&op=list_content&eid=2
http://www.meteo.ro/dictionar.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Portal:Meteorologie/Fenomene_meteorologice

Urmează fulgerele

Recomandari

6 comentarii

Meteorologie şi fenomene meteo 8 septembrie 2010 at 12:56 pm

[…] 1. Definiţii ale unor anumiţi termeni meteorologici […]

Reply
Dana 4 decembrie 2011 at 6:55 pm

Buna Ruxache,
Cautam niste poze cu transformari dse faza ale apei in natura si am ajuns pe-acilea.
Am citit materialul si mi-a placut. Am vazut si link-urile catre informatii „mai stiintifice” si-ti multumesc.
Mi-a placut si ce si cum ai scris despre tine (de aia comentez happy ).
Mi-au placut vreo 2 poze si as fi vrut sa le folosesc ca sa exemplific, intr-un pps, copiilor fenomenele (clar, sunt profa). O sa-i trimit sa-ti viziteze blogul. Toate cele bune

Reply
ynna0606 13 noiembrie 2012 at 2:44 pm

Va multumim pentru definitii ne-au fost de ajutor la proiecte la scoala .Ne mai trebuia o singura definitie cea cu NINSOAREA si nu o aveti.

Reply
ruxache 13 noiembrie 2012 at 9:09 pm

O sa caut si voi completa articolul. Ma bucur ca v-am fost de folos.

Reply
monica 17 februarie 2013 at 7:23 pm

pacla este un fenomen meteo ce scade vizibilitatea sub 10 km, in conditii de umezeala ale aerului sub 50 de procente.

Reply
chestionare auto 28 octombrie 2014 at 8:41 pm

Super treaba! Definiţii fenomene meteo Asta da imagine!
Adevarat profesionist.

Reply

Lasa un comentariu