Caietul de pe Degetul Roşu – schimb de mesaje pe carpati.org

de ruxache 26 august 2010 39 comentarii

Am fost acum 2 week-end-uri pe Acele Morarului şi am aflat cu parere de rau că nu mai există caietul de impresii de pe Degetul Roşu http://ruxache.com/la-pas/jurnale-de-calatorie/am-ajuns-pe-acele-morarului.html/ . Am postat jurnalul la mine pe blog şi apoi pe http://www.carpati.org/ şi am aflat cu bucurie că acel caiet se află în posesia domnului Mircea Ordean http://picasaweb.google.com/105039784676866091971/ProblemaCaietIm
presiiDegetMorarului#

Buuun, în scurt timp a apărut pe carpaţi şi o ştire despre acest caiet, postat tot de domnul Mircea Ordean, în care a anunţat că acest caiet era într-o stare jalnică şi că doreşte să îl repare etc. Şi împreună să găsim o soluţie pentru conservarea cât mai bună a acestuia, inclusiv posibilitatea ducerii lui într-un muzeu.

Evident, lumea a început să comenteze. Contrar părerilor unora, discuţiile erau constructive, au fost useri care s-au oferit să ducă alt borcan în care să fie păstrat caietul (deoarece celuilalt îi lipsea capacul), alţii care s-au oferit să plastifieze caietul (eu), alţii care au venit cu idei de xeroxare şi tot aşa.

Discuţia s-a desfăşurat civilizat şi chiar eram bucuroasă că văd atâta entuziasm, eram bucuroasă că lumea îşi dă intereseul şi se implică (fiecare cu ideile lui, unele bune, altele mai puţin bune, dar asta e mai puţin important). Ce conta era faptul că nu se dorea pierderea definitiva a acelui caiet prin vreun muzeu sau aşa… în neant.

De dimineaţă abia aşteptam să văd ce s-a mai postat, dacă s-a mai ajuns la vreo concluzie.

Şi surpriză. Ia ştirea despre caiet de unde nu-i. Am şi un mesaj în care un user mă întreabă dacă am idee ce s-a întâmplat. Nu n-am idee.

Însă fac săpături şi aflu. Domnul Ordean a binevoit să inactiveze ştirea pe motiv că îşi dă prea multă lume cu părerea, prin următorul mesaj:

„Cred că avem ştiinţă cu toţii de o vorbă patriotică, mioritică şi românescă… Începe cu „Facerea de bine…”

Posed suficientă experienţă de viaţă ca să-mi dau seama cînd cineva intervine într-o problemă doar ca să se afle în treabă, eventual a se da important.

Ca urmare, eu am dat ştirea, eu o şterg.
Treaba asta se va petrece la patru ore după postarea aceasta.

Bună ziua! „

Ia te uită, ştirea nu mai există pentru că isi dă prea multă lume cu părerea laughing asta-i bună.

Aşa că mă hătărăsc să îi dau un mesaj domnului Ordean şi să aflu ce şi cum. Discuţia ce a urmat pe mine efectiv m-a şocat.

eu:

Nu vreau sa par impertinenta, pentru ca aveti o varsta si incerc sa va respect. Si totusi, stirea despre disparitia caietului de impresii de pe degetul rosu am dat-o eu, cu jurnalul de pe acele morarului, nu dumneavoastra.

Vreau sa va intreb totusi ce aveti de gand sa faceti cu acel caiet. Nu credeti ca e de intereseul unei comunitati montane sa stie despre ce se intampla cu el, si sa decida impreuna? (asta bineinteles in lipsa unei autoritati).

Tin sa cred ca nu veti lua decizia returnatii/nereturnarii/xeroxarii etc numai dupa judecata dumneavoasta.

Eu nu sunt alpinista, mi-ar placea sa devin, si nu ma dau mare cu vreo realizare de-a mea (care bineinteles ca sunt marunte) insa cu numai 4 ani de mers pe munte cred ca am dreptul sa imi dau macar cu parerea despre un caiet de impresii pe care ardeam de nerabdare sa il citesc. Imi venea sa plang de ciuda cand am ajuns acolo si am vazut ca nu este.

Oameni suntem si oameni de munte (cu totii de pe acest site) indiferent de varsta. Asa ca sper ca decizia pe care o veti lua in legatura cu acel caiet, o veti lua alturi de aceasta comunitate.

Multumesc.

Mircea Ordean:

„Nu vreau sa par impertinenta, pentru ca aveti o varsta si incerc sa va respect. ”
Sa traduc eu ce înseamnă asta? Adică dacă nu aveam o vârstă, erai impertinentă… Greşesc?
Altminteri, să ştii că stau bine la priceperea de a răspunde pe măsura unor eventuale afirmaţii impertinente.

„Si totusi, stirea despre disparitia caietului de impresii de pe degetul rosu am dat-o eu, cu jurnalul de pe acele morarului, nu dumneavoastra.”
Nu înţeleg…

În fine…
Din momentul acesta (mai exact ieri), pentru mine subiectul este închis pe carpati.org.
Aici am trăit un vis urât, legat de postarea în chestiune, să vină o sumedenie de inşi care n-aveau treabă cu subiectul să-şi dea docţi cu părerea.
După cum m-am convins încă o dată de vorba aia românească… Cea cu „Facerea de bine…”.

„Oameni suntem si oameni de munte (cu totii de pe acest site) indiferent de varsta. Asa ca sper ca decizia pe care o veti lua in legatura cu acel caiet, o veti lua alturi de aceasta comunitate.”
Aş ţine să precizez că subiectul nu era vreo exclusivitate a a carpati.org. Eu am ţinut să ajungă şi pe Alpinet, cât şi la Clubul Alpin Român.

– am căutat ştirea pe alpinet.or şi nu există

eu:

Ziua buna si dumneavoastra, inca o data,

Si totusi un raspuns concret nu am primit.

Ce veti face cu caietul?

Partea cu impertinenta am incercat sa o subliniez ca sa nu aveti impresia ca imi dau vreun aer de superioritate fata de dumneavostra, indraznind sa va pun intrebari, atata tot

Da, vestea cu disparitia caietului am dat-o eu, nu stia nimeni. Abia dupa ce am postat jurnalul ati anuntat ca l-ati luat si doriti sa il reparati.

Nu stiu care e facerea de bine aici, atata timp cat nu ii lasati si pe altii sa isi dea cu parerea. Nu avem varsta dumneavostra si nici anii de experienta pe munte, dar consider ca orice om de pe acest site, care are treaba cu muntele (mai ales dintre cei care fac astfel de trasee) are voie sa spuna ce crede si sa incerce a veni cu o solutie, indiferent de solutie. Trebuie ajuns la un compromis, la o varianta care sa satisfaca majoritatea, asa ar fi frumos si respectuos fata de oamenii de munte din tara asta.

Multumesc inca o data si astept cu interes un raspuns mai concret.

Ruxandra

iar finalul este APOTEOTIC!
Mircea Ordean:

„…Astept cu interes un raspuns mai concret.”

În vreo două sute de ani de acum încolo, se va ajunge la un numitor comun în ce priveşte opinia comunităţii C.org.
În alte două sute vor cădea la pace cu punctul de vedere al C.org şi cei de la Alpinet, plus alte 50-60 de siteuri montane ce vor fi exista atunci… Va veni apoi diaspora. Plus cluburile alpine străine ori potecarii din Nicaragua, căci şi ei au munţi de conglomerata colo – şi au descoperit subit o paralelă cu Bucegii şi problemele lor…

Mai concret, nu mai aştept opinia a tot felul de inşi care nu au dormit bine noaptea, respectiv ţin să fie interesanţi.
Voi propune CAR să preia cele două caiete în arhiva lor. În caz negativ, voi apela la Grupul pentru Istorie Alpină.
Dacă, prin absurd, nu îl vor prelua nici aceştia, voi păstra eu caietele. Uite-aşa! înă una-alta, eu am făcut lucruri mai interesante editorial cu documentele care mi-au trecut pe sub ochi decît toată comunitatea carpati.org la un loc.
Contrazi-mă.

Aşadar, iată cum stau lucrurile, eu şi ceilalţi care am comentat acolo suntem „tot felul de inşi care nu au dormit bine noaptea” şi ne dăm cu părerea , ţinând să fim interesanţi.

Domnule Ordean, cu tot respectul pe care îl mai pot avea faţă de dumneavoastră când citesc aceste afirmaţii, NU SUNTEŢI sub nicio formă în masură SĂ PĂSTRAŢI ACELE CAIETE. De nu îl va vrea CAR sau Grupul de Istorie Alpina, acel caiet va trebui să ajungă înapoi pe munte, în niciun caz în a dumneavoastră bibliotecă. Nu sunteţi nicio autoritate  şi nu aveţi niciun drept să vă însuşiţi ceva ce sincer, chiar nu vă aparţine!!!!!

Repostaţi ştirea sau o vom reposta noi, ceilalţi, care vrem să facem în octombrie o nouă tură pe Acele Morarului şi să ducem înapoi caietul.

Avem soluţii. Ne-am gândit la o cutie de metal înscripţionată frumos, ne-am găndit că acea cutie am putea chiar să o cimentăm ca să nu mai existe posibilitatea de a fi luată de vânt. Avem soluţii şi iată că nu suntem lăsaţi să ne dăm cu părerea!!!!!!!!!!!!

Recomandari

Comments Closed