Prea multa ura

de ruxache 13 iulie 2017 0 comentarii

Eu nu sunt un om zen. Mă enervez repede, mă aprind, mă înfurii. La fel de repede îmi şi trece. Când scriu îmi cântăresc bine cuvintele. Când vorbesc încerc să trag aer în piept înainte de a trânti o înjurătură la adresa cuiva. Nu iese mereu.

Sunt adeseori cinică şi sunt convinsă că dacă aş spune mereu tot ce îmi trece prin cap aş fi considerată o hateriță veritabilă. Dar încerc să mă abțin (nu mereu, evident, pentru că nu pot), deoarece eu nu dețin adevărul absolut, iar realitatea pe care o percep eu fix asta e, a mea, chiar dacă încă 100 de oameni gândesc ca mine.

Ce voiam de fapt să spun. Atâta ură, încrâncenare, judecăți de tot felul, certuri, răutate şi câte şi mai câte am văzut în ultimele luni pe facebook mă sperie. Pe toate grupurile lumea se ceartă. Încontinuu! Şi pe orice subiect. Dacă spui că cerul e albastru sigur vei fi înjurat, contrazis, luat la mişto, poate chiar amenințat. Nu vezi că e bleu? Aproape nicio informație, despre absolut nimic, nu mai poate fi tratată ca o informație.

Ne pricepem cu toții la tot şi la nimic. Că e vorba de politică, alăptare, cântat la muzicuță sau pescuit, dacă îți expui părerea în mod public, vor sări imediat 50 să-ți spună că eşti idiot şi habar nu ai. Ideile nu se mai discută, toleranța este zero, părerile nu sunt doar împărțite, ci făcute praf. Dacă nimereşti „unde nu trebuie” cu un gând relativ opus eşti răstignit.

Totul se rezumă la arătat cu degetul, la care greşeste mai mult, la care e mai prost, mai mic, „mai” inferior nouă. Şi totul cu aşa o încrâncenare de parcă uităm că discutăm cu un alt om, nu cu un animal sălbatic şi nu suntem dumnezei ca să putem da verdicte. Un singur lucru mai vreau să spun, poate reuşeşte să ne dea de gândit, măcar puțin.

Oare dacă ai fi față în față cu omul din spatele profilui de facebook cu care te porcăieşti ca la uşa cortului, pe care îl ameninți, căruia îi spui ca e prost etc, ai mai avea aceeaşi atitudine? La fel te-ai poziționa? L-ai lăsa şi pe el să vină cu argumente? L-ai asculta? Ți-ar fi măcar un pic jenă în a-l înjura, i-ai combate ideile la fel de virulent şi cu la fel multă răutate? Dacă te-ai întâlni azi față în fața cu omul ala pe care nu îl cunoşti dar cu care ai avut o discuție în contradictoriu şi care s-a rezumat la: eşti un bou! i-ai putea spune în față tot aşa? La fel te comporți şi în lumea reală cu partenerii de discuție? Cu oamenii din metrou? Cu cei din piață, de la job?


Am ajuns sincer să-mi fie teamă e la a mai posta vreo părere sau vreo idee pe undeva. Nu vreau să mă înghită valul ăsta de ură, indiferent de care parte a valului sunt. Cea care e urâtă sau cea care urăşte. Cum am spus, eu nu sunt zen, dar parcă e prea mult.

Recomandari

Lasa un comentariu